TEST: Porsche Macan, prim contact în deşertul Marocului. Un tigru numit profit

Ieşind din zona cifrelor, să intru un pic în zona sentimentelor. Ai avut vreodată sentimentul acela că eşti în stare de orice, oricât, că nu ai limite, că eşti un supraom? Înseamnă că erai beat, iar câteva ore mai târziu ai avut o durere de cap epocală.

Ei bine, asta se poate întâmpla şi la volanul lui Macan. După ce învârţi cheia în contactul plasat în stânga volanului (în amintirea startului de la Le Mans, când piloţii săreau în maşini şi conta orice fracţiune de secundă câştigată prin faptul că învârteau cheia cu mâna stângă în timp ce cu dreapta băgau deja în viteză), ai impresia că te-ai suit în maşina greşită. Nu se aude nimic. Nu tu un muget, nu tu un grohăit, nu tu un bolborosit – parcă n-ai avea motor. Doar un mwrau amuţit dinspre evacuare. Mbon. Nu e bine.

Daţi sunetul MAI TARE!

Apoi calci acceleraţia ca un tâmpit şi te dai cu ceafa de tetieră, pentru că maşina va ţâşni înainte cu o ferocitate pe care am mai văzut-o doar în anumite filme pe care nu le voi aminti, ca să nu fac trimiteri de prost gust la trecutul istoriei Germaniei. Ideea e aşa: e o diferenţă foarte mare între cuminţenia şi chiar alura mai feminină a acestei maşini (faţă de Cayenne, cel puţin), şi ce ştie să facă, chit că nu e cea mai dură versiune. Arată cuminte, dar înăuntru e leopardul, dacă-mi este permis, iar leopardul are chef de fugă, nu glumă.

Cum în această parte din Maroc nu poţi fugi de nebun pe străzi – fie pentru că sunt pline de rable, motorete şi biciclete, fie pentru că sunt pline de gropi, fie pentru că pur şi simplu nu au asfalt – am ales să rulez mai întâi calm şi fără excese. La ralanti, maşina abia se simte. Este uşoară ca un fulg, un fulg care profită la maximum de aluminiul din punţile şi caroseria sa pentru a pluti deasupra asfaltului de parcă n-ar fi acolo. Şi, da, motorul abia se aude, chiar şi atunci când apeşi pe butonul care ar trebui să determine evacuarea să facă gălăgie. Face? Face, nimic de zis, dar nu la standardele Porsche, alea care ar trebui să zăngăne geamurile săracilor de rând. Nu ştiu, parcă germanii au vrut să fie excesiv de civilizaţi cu această maşină – poate e un lucru bun, în definitiv, iar eu, cârcotaş.

Silenţios. N-ar trebui să fie aşa. Ar trebui să dărâme munţii cu sunetul…

Dar odată călcată pe coadă, oh, Dumnezeule! V6-le începe să murmure, iar când îl duci spre cele 6.500 de ture pe care le ai la dispoziţie, începe să cânte şi să te încânte. Normal, dacă nu eşti cumva într-a 2-a, ai depăşit deja de mult limita legală de viteză şi rişti să te întorci înapoi în timp, pentru că dacă poţi sări de 100 km/h într-a 2-a, a 3-a îţi permite o libertate incredibilă, pe o plajă uluitor de mare. PDK-ul schimbă tulburător de repede, dar te lasă să-ţi faci şi tu de cap dacă îl muţi în modul manual, prin clapetele de pe volan – succesiunile de viraje de pe drumurile înguste de munte marocane au fost terenul potrivit pentru a-mi demonstra că şi acest Macan este un Porsche veritabil, unul în care te poţi distra ca un lunatic fără a fi vreodată măcar aproape de limitele maşinii.

Nu am putut aborda la extrem virajele pe drumurile foarte înguste din Maroc, dar ne-am distrat destul

Ruliul nu există, tangajul se simte, dar nu te deranjează, iar maşina compensează poziţia mai înaltă la volan cu un sentiment sportiv pe care ţi-l oferă prin toate roţile sale, combinate cu puterea nestăvilită oferită de motor. Am mai avut această senzaţie şi în Cayenne, dar acolo chiar eşti prea sus faţă de drum, iar maşina conduce în locul tău o mare parte din timp. Aici, ai impresia uneori că eşti în control, iar dacă dezactivezi sistemele de asistenţă a şoferului, te lasă să te joci mai mult decât un Cayenne. Atenţie însă – ai sub tine totuşi 1.8 tone, aşa că excesele se plătesc.

Cum e Porsche Macan în off-road, urma să fiu întrebat? Păi cum să fie, e neaşteptat de bun pe macadam, dar nu-l scoate, te rog frumos, la escaladat stânci sau noroaie, sau traversat de vaduri de râu mai adânci, pentru că nu e făcut pentru asta!! Asta era la mintea cocoşului, dar cum britanicii n-au cocoş…

Pietriş şi drumuri de ţară uscate, fără şleauri mari, DA. Stânci şi noroi adânc, NU. OK?!

Totuşi, revenim la macadam – am zis că e neaşteptat de bun. Cât de bun? Foarte bun – am mers şi cu 100 km/h pe macadam fără să am vreo ezitare din partea maşinii. Cu transmisia în mod manual, astfel încât să poţi retrograda foarte rapid în caz de nevoie fără să pui frână, am putut încetini suficient de rapid pentru a evita obstacolele mai zdravene (şanţuri, gropi, bolovani) de pe traseu, iar suspensia ajustabilă şi-a făcut cu brio datoria. Ai un mod off-road care împarte cuplul între punţi, dar ai, opţional, şi un diferenţial spate care poate trimite mai mult cuplu la roata din spate care are nevoie de el. Dacă nu optezi pentru acest sistem, dezechilibrele maşinii se rezolvă din ESP, ceea ce nu e chiar OK când rulezi cu mare viteză pe pietriş, dar nici nu e deranjant.

Pe scurt, dacă ar face o versiune un pic mai înaltă, cu unghi de atac, ventral şi de degajare mai bun, şi cu ranforsări tipice maşinilor capabile în off-road, başca dotat cu anvelopele corespunzătoare, Macan ar fi, la fel ca verişorul său Audi Q5, o maşină foarte bună în offroad-ul simplu (nu cel extrem, ok?). Aşa, e penalizată nu atât de trenul de rulare, cât de garda la sol prea joasă şi de consola faţă prea lungă. Deci rog fără noroi, fără escaladat stânci şi fără mers pe drumuri de ţară cu şleauri foarte mari, da?

Poţi aborda un astfel de teren în viteză, însă cu grijă la bolovani şi şleauri. Aş zice că e suficient

Dar, per total, Macan e o maşină care-şi atinge menirea: de a fi formidabil de rapidă şi de agilă pe asfalt, şi de a păstra senzaţiile sport şi pe macadam, fără a te zgâlţâi sau arunca de colo-colo. E un tigru care aleargă de rupe pământul, fără a-ţi rupe spatele, indiferent că sub roţi are asfalt sau macadam. Nu vei regăsi senzaţiile dintr-un Boxster, să fim bine înţeleşi, dar e sensibil mai aproape de 911 decât de Cayenne, iar asta e un mare, mare plus. Şi, cumva, nu ştiu cum, îl simţi mai agil şi mai uşor decât un Panamera. Ceea ce iarăşi e un mare plus.

Iată, aşadar, un motiv pentru existenţa acestei maşini. Dacă vrei să ai un SUV extrem de sport, dar cu care să poţi aborda fără stres şi drumuri mai grele, ai în noul Porsche Macan alegerea perfectă. Ah, iar dacă i-ar lucra sunetul astfel încât să vorbească cu tine pe un ton la fel de gutural ca fraţii săi mai mari, ar fi şi mai bine!

Pagini: 1 2 3