TEST: Mazda CX-3. Concentrat de KODO la preţ de Duster

Mazda e în plină ofensivă. Nu doar că are maşini din ce în ce mai frumoase, dar reuşeşte să şi vândă pe măsura investiţiilor făcute, iar asta se vede inclusiv în profiturile în creştere ale japonezilor, inclusiv pe teren european. În timp ce alte mărci japoneze sunt într-o pierdere temporară de suflu, cei de la Mazda s-au poziţionat cumva ca principalii fabricanţi de maşini cu suflet, iar asta chiar pe o piaţă lăsată cumva liberă de italienii din grupul Fiat, incapabili să menţină ritmul mărcii Alfa Romeo acolo unde le-ar fi cerut istoria.

E Mazda noua Alfa Romeo? Răspunsul îl vom da, mai degrabă, în testul cu noul MX-5, care urmează cât de curând, însă maşina din testul de azi mi-a reamintit că vorbim de lucruri diferite – da, japonezii au pus suflet în maşinile lor, da, te îndrăgosteşti de formele fabuloase ale ultimelor lor creaţii (iar CX-3 nu face excepţie de la regulă, arată excelent din orice unghi ai privi-o), da, sobrietatea tipic japoneză a fost aruncată pur şi simplu pe geam, iar liniile de design, deşi tipic asiatice, fac să vibreze o coardă sensibilă acolo, în suflet, dar japonezii nu şi-au propus, totuşi, să concureze cu Alfa Romeo, ci să aducă exact atâta emoţie câtă este necesară pentru a trage din publicul care cumpără maşini germane de ani buni de zile. Şi au început să reuşească.

Maşina arată superb din orice unghi o priveşti, chiar şi sub soarele torid al Spaniei

A fost nevoie să fac această introducere pentru a aminti celor care nu ştiu prea multe despre evoluţia mărcii Mazda că nu mai vorbim – deja de câţiva ani buni de zile – despre o oarecare marcă japoneză. Nu-şi propun să fie premium, dar au interioare excelente. Nu-şi propun să fie eco, dar au motoare cu consum şi emisii surprinzător de mici. Nu-şi propun să fie funky, dar au crossovere în care te simţi tânăr şi proaspăt. Nu-şi propun să fie italieni, dar reuşesc să emoţioneze prin design dar şi prin ţinuta de drum.

Acestea sunt coordonatele pe care evoluează şi CX-3, crossoverul de clasa B proaspăt lansat de japonezi şi în Europa. Nu voi mai insista pe design, vă voi spune doar să priviţi atent maşina din toate unghiurile – este cel mai nonconformist şi mai uşor de diferenţiat crossover din segment, de departe! Iar modul în care au făcut să „plutească” pavilionul maşinii, fără ca vreunul dintre montanţii acesteia să mai fie uşor de distins de suprafeţele vitrate, ne arată cât de departe au mers designerii în a da maşinii un feeling premium, de a face o maşină pur şi simplu frumoasă – cum îmi spunea designerul Kevin Rice acum circa o lună.

Un posterior inconfundabil, care nu cade în păcatul celorlalte mărci, ci iese în evidenţă

Luând în calcul şi faptul că preţurile pornesc de la 15.290 de euro, precum şi că o versiune dotată, 4×2, ce-i drept, ajunge aproape de zona de preţ în care evoluează versiunile de vârf ale lui Duster, vorbim brusc de o maşină deosebit de interesantă pentru piaţa din România. Să vedem ce concluzii am tras de pe urma primului contact cu maşina.