TEST: Mazda CX-3. Concentrat de KODO la preţ de Duster

Dacă treci de faza admiraţiei exteriorului, cei regăsi un interior care renunţă în sfârşit la sobrietatea excesivă a japonezilor şi încearcă să fie tineresc şi modern. Avem materiale aflate deja la graniţa premium (mă refer aici atât la echipările superioare, unde deja această graniţă a fost trecută, dar şi la surprnizător de bine dotata versiune de intrare în gamă, care nu te deranjează nici tactil, nici vizual), dar şi o împărţire inteligentă a spaţiului care te face să uiţi că vorbim de un crossover mic.

Un interior care acum câţiva ani ar fi fost numit „premium”. Azi e deja ceva normal

Pe partea cu plus, menţionez, pe lângă materialele folosite, interfaţa multimedia uşor de folosit pe ecranul central de pe bord, sistemul audio de bună calitate (Bose), gadgeturile deja surprinzătoare pentru această clasă (în versiunea de top ai şi un HUD, adică informaţiile vitale referitoare la viteză şi chiar la direcţia de urmat pe navigaţie sunt afişate pe un geam mobil din faţa şoferului), şi faptul că ai suficient spaţiu pentru 4 adulţi (al cincilea e în plus), dar şi un portbagaj suficient de mare pentru bagajele lor. Da, poate fi folosită ca maşină de familie, dacă nu se exagerează cu bagajele, evident. Am mai apreciat şi dispunerea suporturilor de pahare, faptul că ai un spaţiu rezervat pentru telefonul mobil (alo, concurenţa, se aude?! Suntem în 2015 iar mulţi dintre voi nu acordaţi nici măcar o minimă atenţie acestuia!), precum şi spaţiile suplimentare de stocare din uşi, bine dimensionate.

Nu doar confort, ci şi modularitate specifică unui MPV, nu unui SUV. Chapeau!

Confortul la bord este uluitor pentru această clasă, în special în privinţa insonorizării – indiferent că vorbim de diesel sau de benzinar, nu vei auzi motorul decât atunci când vei fi trecut de mult de 4.000 de ture.

Pe partea cu minus, menţionez forma scaunelor, care nu-ţi permite să ai suport lombar suficient, fapt care scade din confortul resimţit la drum lung (iar dacă ai probleme cu spatele, cum am eu, această lipsă de ergonomie e un show-stopper). De asemenea, joystick-ul care-ţi permite o interacţiune complexă cu sistemul multimedia e pus mult prea în spate şi necesită luarea ochilor de pe drum şi privitul cumva prea în spate, între scaune. Nu sunt nici fanul mutării comenzilor sistemului audio doar la îndemâna şoferului, aş vrea ca producătorii auto să înceteze cu această adevărată manie din ultimul timp – şi copilotul are un rol, domnilor! În fine, în spate îţi aduci aminte că eşti în clasa mică şi vei avea spaţiul pentru genunchi destul de limitat, mai ales dacă cei din faţă sunt mai înalţi. Dar nu te vei lovi cu capul de plafon, şi nici nu vei sta chinuit, pentru că labele picioarelor intră cu uşurinţă sub scaunele faţă.

Scaunele arată foarte bine, dar lipsa suportului lombar suficient duce la dureri de spate dacă ai probleme

Vizibilitatea este foarte bună în toate direcţiile, iar oglinzile retrovizoare îţi asigură un unghi mort minimal, compensat şi de sistemul de avertizare cu privire la apariţia în acest unghi a unor autovehicule. Dacă însă preferi un post de conducere mai îndepărtat de parbriz, vei avea o surpriză neplăcută, căci Mazda favorizează o poziţie foarte în faţă a şoferului, deranjantă pentru unii.

Per total, un interior gândit pentru confort, la un nivel neaşteptat de bun pentru această clasă. 

Pagini: 1 2 3 4