TEST în premieră cu Mazda6 break facelift (2015)

După aproape trei ani de carieră, cea mai nouă generaţie Mazda6 a primit un facelift. Bine, e mai mult un interior-lift, fiindcă marile modificări au fost făcute în habitaclu, unde sistemul de infotainment a fost schimbat, iar comenzile de pe consola centrală au fost regândite uşor. Totodată, frâna de mână mecanică a fost înlocuită cu una electromecanică, astfel că mânerul clasic a fost înlocuit cu un simplu buton.

S-a lucrat puţin şi la exterior – spoilerele au fost redesenate discret, iar farurile pot fi comandate acum în configuraţie full LED (inclusiv proiectoarele de ceaţă).

Acum că am dat la o parte informaţiile seci, să trecem la testul propriu-zis.

Interior

Aşa cum am spus şi mai sus, restilizarea de la jumătatea a adus câteva schimbări binevenite în habitaclu, dar atmosfera a rămas neschimbată. Iar asta e bine de tot, fiindcă şi înainte de facelift, Mazda6 m-a învăluit într-un farmec greu de descris.

Materialele folosite sunt (teoretic) mai bune ca înainte, însă mi-a fost greu să-mi dau seama fără a avea un model pre-facelift la îndemână. Dar, chiar şi aşa, pot să spun că habitaclul japonezei este foarte bun, cu plastice moi aproape peste tot şi cu comenzi amplasate la îndemână – cu excepţia butonului pentru reglarea volumului, care se află pe canalul median, în apropierea schimbătorului de viteze (dar te obişnuieşti destul de repede cu el acolo).

Head-up displayul nu proiectează imaginile direct pe parbriz, ci pe un ecran separat. Dar măcar există

Scaunele din faţă sunt confortabile şi oferă o susţinere laterală bună, iar bancheta din spate este – în cazul breakului – suficient de încăpătoare pentru trei adulţi înalţi, locul pentru picioare fiind excelent. Potrivit niponilor, structura interioară a scaunelor a fost îmbunătăţită pentru a mări nivelul de confort, în vreme ce pasagerii din spate pot beneficia acum (opţional) de încălzire în banchetă.

În ceea ce priveşte spaţiile de depozitare, lucrurile stau mai mult sau mai puţin la fel ca până acum – cu locuri generoase în uşi (mai mari ca înainte de facelift), pe consola centrală şi pe canalul median. Mai mult, potrivit cifrelor oficiale, portbagajul versiunii Wagon este mai mare ca înainte, ajungând de la 506 litri la 522 de litri. Nu se apropie de uriaşul Volkswagen Passat Variant (650 de litri), dar e foarte aproape de Ford Mondeo Wagon (525 de litri).

Siguranţă şi infotainment

Mazda6 break a fost testată de Euro NCAP în 2013, când a obţinut calificativul maxim de cinci stele din cinci, cu un scor de 92% pentru protecţia adulţilor, 77% pentru protecţia copiilor, 66% pentru pietoni şi 81% pentru sistemele de siguranţă.

Odată cu aplicarea acestui facelift, modelul nipon poate fi echipat cu un nou pachet de siguranţă denumit i-Activsense, care include, printre altele, faruri adaptive full LED, asistentul de păstrare a benzii de circulaţie, regulatorul de viteză adaptiv şi frânarea automată în caz de urgenţă – atât la mersul cu faţa, cât şi în marşarier. Totodată, acum se poate comanda şi un head-up display (HUD) pentru afişarea informaţiilor esenţiale (viteză, indicaţii despre rută) la baza parbrizului, în faţa şoferului.

La partea de infotainment, vechea unitate bazată pe tehnologie TomTom a dispărut din peisaj, iar în locul său a apărut un ecran tactil cu diagonala de şapte inci care rulează un software nou, cu o grafică mult mai plăcută şi cu navigaţie iGo (din câte am putut să-mi dau seama).

Interfaţa e familiară şi destul de uşor de folosit

E un pas foarte mare în direcţia corectă, însă nu e totul perfect, fiindcă răspunsul la comenzi ar putea fi mult mai bun, iar indicaţiile date de sistemul GPS nu sunt întotdeauna cele mai bune.

Când maşina stă pe loc, poţi să foloseşti degetele direct pe ecran, dar odată ce porneşti la drum trebuie să apelezi la comenzile poziţionate pe canalul median, în apropierea schimbătorului de viteze, fiindcă touchscreenul e dezactivat din motive de siguranţă.

Performanţe şi ţinută de drum

Motorizările disponibile pentru Mazda6 au rămas aceleaşi ca înainte de facelift, ceea ce se traduce printr-o gamă care include trei propulsoare pe benzină (de 2,0 litri cu 145 CP sau 165 CP şi de 2,5 litri cu 192 CP) şi două unităţi diesel (de 2,2 litri cu 150 CP sau 175 CP).

Noutăţile sunt reprezentate de un mod Sport pentru variantele cu motor pe benzină şi cutie de viteze automată (care îmbunătăţeşte răspunsul pedalei de acceleraţie), precum şi de disponibilitatea unui sistem de tracţiune integrală preluat de la CX-5, pe lângă clasica tracţiune faţă.

În timpul testului din Spania am condus o Mazda6 Wagon cu motorizare diesel de 150 CP şi cutie de viteze automată. Şi, spre bucuria mea, raportez că inginerii niponi nu au stricat echilibrul perfect între confort şi abilitatea aproape ireală de a devora viraje pe nerăsuflate. Sigur, ei spun că au modificat una-alta pe ici-acolo la suspensie, dar în lumea reală nu prea se simte.

Iar asta e foarte bine, pentru că Mazda6 oferea, înainte de facelift, una dintre cele mai bune experienţe la volan din clasa medie, lucru care a rămas neschimbat.

Subvirarea apare doar în momente critice, când oricum electronica îşi face treaba fără să comenteze, direcţia e precisă şi oferă feedback suficient, iar stabilitatea pe viraje abordate sportiv e de invidiat.

Motorul de sub capota modelului testat şi-a făcut şi el datoria, însă personal aş opta pentru varianta mai puternică, de 175 CP, fiindcă pe serpentinele de lângă Barcelona am simţit uneori nevoia de mai multă putere. În condiţii de utilizare normală, însă, cu copiii în spate şi/sau prin oraş, ar trebui să fie suficient.

Transmisia automată este, la fel ca până acum, îndeajuns de rapidă în schimbări. Nu se apropie de rapiditatea unei cutii automate cu ambreiaj dublu (DSG, de exemplu), dar pentru o cutie cu convertizor de cuplu se descurcă exemplar.

Concluziile şi datele tehnice, în pagina următoare

Pagini: 1 2