Test drive Renault Zoe. Cum arată pe viu noul ZOE

Exteriorul fluid al lui Renault Zoe este logic să se continue cu un habitaclu croit tot pentru cei cu gusturi, dar unii ar putea fi puţin miraţi de asemănarea foarte puternică a interiorului lui Zoe cu a noului Clio.

Principala explicaţie e foarte simplă: altfel nu s-ar fi putut obţine un preţ mai avantajos. Nu vorbim, evident, de ”copy-paste”, Zoe fiind personalizat la nivel de detalii. Doar consola centrală cu efect de ”plutire” are în mod clar aceeaşi formă, integrând displayul sistemului multimedia R-Link.

După care se mai remarcă o modificare importantă faţă de Clio: indicatoarele de bord. Care sunt înlocuite cu un display orizontal plasat în spatele volanului, indicaţiile şi aspectul putând fi modificate de la un buton din dreapta ecranului.

Plasticele folosite în maşină sunt corecte, cu un nivel de finisare bun, contribuind la crearea unei atmosfere de bună dispoziţie. În plus, designerii au avut grijă să folosească un gri cât mai plăcut, asociat cu alb sau negru, în funcţie de nivelul de echipare, tuşele de albastru electrizant fiind grăitoare pentru caracterul eco al maşinii.

Iniţial, am rămas surprins de tapiţeria scaunelor, cu o textură care mi s-a părut prea dură iniţial. De fapt, e vorba de utilizarea în premieră pe o maşină de serie a teflonului pentru îmbrăcarea scaunelor, un material nu doar reciclabil, ci şi rezistent la murdărie şi pete (apa, de exemplu, nu pătrunde în tapiţerie, ci poate fi uşor îndepărtată).

Scaunele sunt moi şi suficient de late chiar şi pentru persoanele mai corpolente, doar cei care doresc o bună susţinere laterală ar putea avea de comentat. Ciudată şi soluţia tetierelor faţă fixe, deşi acest lucru nu m-a deranjat în mers – doar ca pasager în spate am remarcat că acestea obturează cam mult vizibilitatea.

Apropo de pasagerii spate, marea surpriză a lui Zoe ţine de generozitatea oferită acestora. Maşina are un ampatament de 2.588 mm, foarte bun pentru clasa mică şi la aceleaşi cote cu Renault Clio sau Dacia Sandero. Însă locul pentru picioare mi se pare o idee mai bun în Zoe, în timp ce spaţiul pentru cap e excelent pentru persoanele de înălţime medie.

Mi se pare chiar lăudabil modul în care Zoe rezolvă problema habitabilităţii în spate, singura critică putând fi adusă profilării banchetei. La fel ca în cazul oricărei alte maşini de clasă mică, în teorie pot călători confortabil trei persoane, dar, în practică, doar doi adulţi se vor simţi bine. Păcat că nu există şi o cotieră centrală, nici măcar opţional, dar e un neajuns general al clasei mici.

Mai degrabă e de criticat faptul că spătarul banchetei nu se poate rabata fracţionabil, ci doar întreg, modularitatea având puţin de suferit. Oricum, nici decuparea hayonului nu avantajează introducerea unor bagaje mari, având şi o înălţime de încărcare cam ridicată. Se pretează mai bine pentru plasele de cumpărături sau ghiozdanele copiilor ori rucsacul pentru laptop…

Însă, din nou, Zoe aduce o mare surpriză faţă de aşteptări: capacitatea portbagajului este foarte bună, fiind de 338 de litri în configuraţia cu 5 locuri (Clio are doar 300 de litri, iar Sandero 320 de litri). Practic, Zoe e aproape de nivelul multor modele de clasă compactă.

Prin rabatarea spătarului banchetei se obţine un spaţiu util total de 1.225 de litri, dar, în practică, podeaua portbagajului e mult mai jos decât nivelul banchetei rabatate, deci aspectul practic e mai limitat. Principala explicaţie ţine de plasarea bateriilor sub banchetă, prin urmare şi poziţia pasagerilor e ceva mai verticală decât în alte citadine.

Înainte de a porni la drum, pot spune că habitaclul lui Renault Zoe nu dezamăgeşte, ba chiar merită aplauze în multe privinţe. Pe lângă ambianţa interioară reuşită, Zoe surprinde plăcut şi la capitolul generozităţii spaţiului interior, atât pentru pasageri, cât şi pentru bagaje, cu mici rezerve privind modularitatea.

Până aici, numai de bine. Ce se întâmplă după apăsarea butonului Start-Stop, vedem pe următoarea pagină

Pagini: 1 2 3 4 5