TEST cu Opel Antara facelift în Scoţia

Încă de la primul contact cu interiorul maşinii am remarcat
atenţia mult mai mare acordată calităţii plasticelor şi
finisajelor. Toate ornamentele care arată a metal se şi
simt astfel, iar plasticul negru al bordului are o textură plăcută
la atingere. În unele nivele de echipare există opţiunea
inserţiilor cu look de lemn, dar le recomand pe cele cu look
metalic – cred că se potrivesc mai bine caracterului maşinii.

Designul general nu s-a schimbat, ceea ce, în mare parte, este
un lucru bun – ceasurile de bord sunt mari şi lizibile, volanul
arată elegant, cele trei guri de aerisire de pe consolă dau o notă
de sportivitate, iar ecranul color din partea superioară
are un afişaj mulţumitor.

Personal, cred că zona comenzilor pentru instalaţia multimedia,
respectiv pentru climatizare, ar fi trebuit modificată – inginerii
Opel, însă, au considerat că soluţia cunoscută şi de pe deja
defuncta Vectra e viabilă. Le dau dreptate din punct de vedere al
ergonomiei şi uşurinţei de acomodare cu butoanele, dar, din
punct de vedere al aspectului, aş fi preferat un design ceva mai
aproape de Insignia.

De la Insignia, însă, provine maneta frumos conturată a
schimbătorului pentru cutia manuală. Cel pentru cutia
automată este şi el nou, dar arată cam inexpresiv. Măcar e mare şi
poţi să-ţi odihneşti palma pe el fără probleme, la drum lung.

Marea revoluţie din interior o reprezintă modulul de pe tunelul
central. Datorită faptului că mânerul frânei de mână (în formă de
manşă, cam incomod) a fost înlocuit cu un simplu buton pentru frâna
electrohidraulică, s-a eliberat un spaţiu mare între
scaunele din faţă.

Un spaţiu pe care inginerii l-au speculat în mod ingenios: mai
întâi, ai la dispoziţie două locaşuri generoase pentru băuturi,
apoi, dacă apeşi un buton din stânga, realizezi că acele
locaşuri fac parte dintr-un sertar, care culisează sub cotieră şi
îţi lasă acces la un fel de buzunar de-a dreptul uriaş,
unde poţi pune de la sandwich-uri până la agende. Sau poţi ascunde
diverse obiecte…

Scaunele se dovedesc destul de comode, nu foarte tari,
dar cu o bună profilare. Există un mic invonvenient (cel
puţin pentru persoanele de statura mea, medie): în funcţie de cum
îţi reglezi poziţia la volan, cotiera, care nu este reglabilă,
poate deveni deranjantă pentru cot. Ar trebui capacul acesteia să
fie reglabil longitudinal, pentru rezolvarea acestei mici
probleme.

În spate, bancheta este foarte puţin profilată, dar se dovedeşte
foarte lată, ceea ce înseamnă un spaţiu suficient de bun
chiar şi pentru a treia persoană din mijloc, mai ales că
lipseşte un tunel central voluminos, ca la alţii. Spaţiul la cap şi
pentru genunchi este chiar bun, doar lungimea şezutului fiind cam
scurtă, ceea ce se resimte la drumuri lungi.

Portbagajul nu este neapărat foarte încăpător, variind
între 420 de litri şi 1.420 de litri cu spătarul banchetei
rabatat. Adică un spaţiu în limite rezonabile pentru
nevoile familiale. Iar hayonul este suficient de uşor de manevrat
chiar şi de către femeile mai sensibile (păcat că nu există măcar
opţional deschiderea acestuia din telecomandă).

Poate părea un mic dezavantaj faptul că are o margine de
încărcare ridicată, dar sub podea se ascunde, de fapt, un
spaţiu foarte inteligent compartimentat – dacă se optează
pentru kitul de vulcanizare în locul unei roţi de rezervă normale.
Unde mai pui că, opţional, Antara poate fi dotat cu sistemul
FlexFix (suportul integrat pentru transportul a două
biciclete).

Iar acum, iată

noutăţile importante la capitolul
tehnică

Pagini: 1 2 3 4