TEST cu a treia generaţie Kia Sportage

Am avut ocazia să testez în Ungaria cam toată gama Sportage, evident în echiparea de top. O modalitate subtilă de a manipula impresiile jurnaliştilor. Oricum interiorul lui Sportage este un loc agreabil. Poziţia la volan înaltă şi uşor avansată conduce la o reducere a vizibilităţii spre înainte de către montantul A, destul de masiv. Un al doilea lucru remarcat destul de repede este silenţiozitatea maşinii. Şi am remarcat acest lucru într-un model echipat cu propulsorul diesel de doi litri şi cutie automată la viteze de 130 km/h pe autostrazile din Ungaria. Primul lucru care începe să deranjeze auditiv este zgomotul aerodinamic provenit de la oglinzile laterale.

Direcţia electrică este asistată variabil, este precisă şi pe undeva oferă şi ceva feedback. Suspensia contribuie la o reducere semnificativă a ruliului pe viraje, în schimb la un condus ceva mai sportiv pe drumuri secundare uşor denivelate pare a avea o carenţă în a filtra denivelările. Uşor prea rigidă, ceea ce conduce la o senzaţie stranie de caroserie care ţopăie. Ea este eficientă, menţine contactul cu suprafaţa de rulare, dar alterează confortul.

Propulsorul diesel este agreabil indiferent dacă este cuplat cu o cutie manuală – precisă şi plăcută în utilizare – sau cea automată. Paradoxal, agregatul pe benzină s-a dovedit uşor mai zgomotos. Asta şi pentru că trebuie urcat în ture pentru a descoperi cei 163 CP. Iar cutia manuală cu 5 rapoarte nu este cea mai fericită alegere. Cine doreşte propulsorul de doi litri pe benzină ar fi bine să aleagă cutia automată. Aceasta permite exploatarea mult mai judicioasă a resurselor agregatului. Cutia automată nu este o referinţă la capitolul rapiditate în schimbarea treptelelor, pe alocuri lăsând impresia uneia cu variaţie continuă, dar într-un regim normal de exploatare nu va deranja. Doar în cazul unui regim ceva mai alert se vor dovedi limitate, evident în cazul unor retrogradări manuale.

Pagini: 1 2 3 4 5