Skoda Yeti – primul test-drive în România

Cu
ocazia lansării pentru presă a noului SUV Skoda Yeti, am avut
privilegiul de a conduce versiunea 2.0 TDI de 140 CP, cu
tracţiune integrală 4×4, beneficiind de cuplaj Haldex. Cu
alte cuvinte, ceea ce preconizez a fi cea mai vândută variantă la
noi în ţară.

În primul rând, poziţia la volan poate fi ajustată
suficient de jos pentru a nu te simţi ca într-o maşină de
teren. Scaunele sunt tari, prea tari dacă vrei să petreci
mai mult timp pe drumuri desfundate, dar suficient de confortabile
la drum întins, pe şosele normale. Nici vizibilitatea nu pune
probleme, acomodarea cu dimensiunile maşinii fiind foarte
scurtă.

Motorul 2.0 TDI de 140 CP toarce cu un clănţănit caracteristic
de TDI, dar insonorizarea este mai bună decât mă aşteptam. Într-un
fel, stilul mai simplist al maşinii se potriveşte cu zgomotul
motorului, un motor care trage cu suficientă vână doar de
la 2.000 rpm în sus, după 3.500 rpm devenind mai mult
gălăgios decât eficient. De la 110-120 km/h în sus, caroseria mai
pătrăţoasă, cu un coeficient aerodinamic măricel (cX = 0,37), face
zgomotele la vânt foarte prezente, aşa încât viteza de croazieră
pentru un voiaj plăcut nu trece de 130 km/h.

Suspensia
maşinii oferă un compromis chiar interesant între fermitate şi
confort. Adică pe şosea maşina se dovedeşte stabilă la
viteze mari, iar direcţia suficient de fermă pentru a evita capcane
serioase (cum este cea de pe centura Bucureştiului, cu o diferenţă
de nivel de vreo 20 cm şi unde, cu o Skoda normală, la peste 30
km/h, ai toate şansele să găureşti baia de ulei).

Pe curbe, maşina are un caracter subvirator normal, nu excelează
în ce priveşte manevrabilitatea, iar sistemul de frânare, în
utilizare intensivă, dă semne de oboseală în limite normale. Dar
Yeti nu este făcută pentru viteză, ci pentru o deplasare
calmă, caz în care sistemele electronice şi suspensia
reuşită o fac o maşină plăcută pentru călătorii în ţară.

Iar, atunci când se iese de pe asfalt, se poate intra
chiar şi pe drumuri forestiere mai grele. Nu prea grele,
totuşi, deoarece maşina chiar nu are de a face cu offroaderele
serioase. Tracţiunea integrală este, de fapt, sistemul 4Motion de
la Volkswagen, având cuplaj Haldex de generaţia a
patra. În mod normal, trag doar roţile faţă, iar, atunci
când senzorii sesizează pierderea aderenţei la roţile faţă, cuplul
este transmis şi spre roţile din spate.

Totuşi,
Yeti are ceva în plus pentru când se intră pe drumuri forestiere:
un buton offroad, al cărui principal merit ţine de sistemul
Hill Descent Control integrat. Adică, la coborârea unei
pante serioase, viteza maximă este limitată la 10 km/h, sistemul
ESP controlând viteza de rotaţie a fiecărei roţi. În plus, atunci
când este apăsat ambreiajul sau schimbătorul este la punctul mort,
sistemul rămâne activ, pentru ca maşina să nu scape de sub
control.

Tot la apăsarea acestui buton, este modificat programul
de funcţionare al sistemului ESP, care întârzie frânarea
pe roţile care pierd parţial aderenţa şi nu taie alimentarea –
lucruri utile la escaladarea unor obstacole, în general alunecoase.
Totuşi, cel mai important este că, mai ales în cazul unui drum
desfundat, acoperit cu zăpadă (cum am avut cu ocazia lansării),
nivelul de siguranţă al maşinii creşte simţitor.

Termenul „simţitor”
mai este valabil şi pentru alt capitol:
bugetul.

Skoda a ajuns şi în domeniul
SUV-urilor cu noul model Skoda Yeti.
De fapt, putem vorbi mai degraba de un crossover familist,
care se descurcă în offroad uşor ceva mai bine decât Skoda Octavia Scout, deşi, practic, vorbim de
aceeaşi platformă tehnică.

Din punct de vedere estetic, primul contact cu maşina nu
te uimeşte. Nici nu îţi inspiră teamă, mai ales dacă te
gândeşti la renumita creatură „omul zăpezilor”. Este pur şi simplu
o maşină de familie modestă, cu un design cuminte şi cu o puternică
imagine de marcă Skoda.

Nu lipseşte o anumită legătură cu monovolumul Skoda Roomster – vezi soluţia de design pentru
montanţi, doar cel central fiind în culoarea caroseriei. În partea
frontală surprinde în mod plăcut integrarea farurilor de ceaţă
(unii poate îşi vor aminti „tigăile” de la Subaru Impreza WRC), în
timp ce spatele este pur şi simplu pragmatic.

Nu vă lăsaţi induşi în eroare de scuturile ornamentale din
partea inferioară a spoilerelor, deoarece nu vorbim de o
maşină de teren, chiar dacă avem o gardă la sol de 18 cm
şi unghiuri de trecere bunicele pentru un SUV de categorie compactă
(cel de atac de 19 grade, cel de ieşire de 26 de grade). Per total,
Skoda Yeti arată mai mult ca un VW Caddy mai civilizat, dar la fel
de pătrăţos.

Interiorul maşinii se laudă cu
5 locuri, dar, sincer, doar 4 persoane se pot bucura în voie de un
spaţiu bun – interesant, bancheta este formată, de fapt,
din trei scaune individuale, cel din mijloc potrivit mai
mult pentru copii. În spate, locul pentru genunchi este doar bun,
ampatamentul fiind puţin sub 2,6 metri, dar spaţiul la cap nu
suportă critici, fiind foarte generos. Scaunele individuale din
spate au spătarul înclinabil la diferite grade, dar pot şi culisa,
pentru a mări capacitatea portbagajului.

Un portbagaj care nu te gratulează cu spaţiu excedentar,
lăudându-se cu doar 400 litri în configuraţie
standard. Rabatând scaunele cu totul, se obţine un spaţiu
de peste 1.500 litri, dar, atenţie, operaţiunile necesare nu prea
vor fi pe placul mămicilor, necesitând dexteritate şi oareşce
muşchi.

În faţă, lucrurile sunt foarte simple. Simple – mă refer
la aspect şi ergonomie. De fapt, ar trebui să spun
germanice… Plastice cu un bun nivel calitativ şi
amenajare judicioasă a comenzilor şi butoanelor.

Dar lucrurile devin
mai clare
în
mers.

Pagini: 1 2