Primul test cu Ferrari GT California!

Gata, stai bine la volan, vezi bine în faţă, volanul este senzaţional, padelele fixe din spatele volanului sunt uşor accesibile, poate ceva mai greu ajungi la maneta de semnalizare şi ştergătoare, dar ce mai contează.

Acum, cheia în contact, apoi trebuie să apeşi butonul de start de pe volan. Şi trebuie să insişti puţin, cei 8 cilindri ai lui Ferrari GT California se trezesc ceva mai greu la viaţă. Dar şi când o fac trebuie să ai sânge rece, pentru că în prima fracţiune de secundă ai impresia că eşti în epicentrul unui atentat.

Prima treaptă angajată prin intermediul padelei şi la drum. Incredibil de umană suspensia, filtrează excelent piatra cubică de pe aleea hotelului. Rulez cu 40 km/h şi deja treapta a 4-a… când a ajuns aici, că eu nu am simţit nimic?!

Mai rulez preţ de 500 metri pe setarea confort, după care ajustez pe sport. Şi de aici a început balul. Un Ferrari şi vreo câteva personalităţi, o maşină care se schimbă la faţă dintr-o secundă în alta, depinde ce îi comanzi. Poate fi bestie, să ajungă la 100 km/h în 3,9 secunde şi extrem de repede la 310 km/h, viteza maximă. Poate rula într-o linişte stranie la 140 km/h în treapta a şaptea.

Ascunzând acoperişul în portbagaj mai adaugi un ingredient care schimbă radical filosofia. Nici la 260 km/h în modul cabrio nu ai nici un motiv de nemulţumire, nu eşti deranjat de nici un gram de curent. De apreciat acest lucru, pentru că cei 1,90 metri ai mei nu prea fac casă bună cu unele cabriolete.

Dinamic, totul este la superlativ, cutia schimbă radical maşina. Cei 460 CP dezvoltaţi de propulsor şi 485 Nm vin peste tine în permanenţă, dar într-un mod care nu te sperie, care nu te inhibă. Simţi că există putere până la sfârşitul lumii dacă ar fi nevoie. Lucrurile se schimbă dacă schimbi pe la 7.500 rpm, totul se întâmplâ înfiorător de repede.

Maşina stă pe drum, nu este cazul să insist asupra acestui detaliu, dar trebuie menţionat că drumurile din jurul oraşului Palermo sunt dintr-un astfalt destul de alunecos, aşa că mai prin toate virajele spatele dorea să contemple faţa. Nu s-a întâmplat, şi asta pentru că nu am renunţat la electronică. Dar am ajuns şi în momentul în care am început să înţeleg destul de bine maşina, aşa că "manetino" a ajuns în poziţia CST.

Şi a început baletul. Dar unul pe care îl poţi controla extrem de uşor, pentru că maşina comunică precum un spiriduş, parcă ar fi cineva pe umărul tău şi îţi spune cu trei nanosecunde mai devreme ce urmează să se întâmple.

Sunetul…senzaţional şi atât. Aş continua, dar risc să nu mai ajung la masa de seară. Şi mai rezerv o serie de senzaţii şi pentru numărul următor al revistei ProMotor.

O reuşită acest Ferrari GT California, în mod cert nu are relevanţă pentru 99% dintre noi, dar face parte din puterea, nevoia, dorinţa… de a visa… şi eu visez, uneori se întâmplă să devină realitate şi spre să fie bine primit acest share de senzaţii.

Nu pot să nu fac o paranteză… sunt în camera de hotel, butonez, iar băieţii din staff-ul Ferrari duc maşinile la garaj… fiecare plecare lasă ofrandă ceva cauciuc şi am auzit vreo doi care au apelat la launch control… senzaţional…

Pagini: 1 2 3