Primul contact cu noul Chevrolet Orlando

Probabil majoritatea covârşitoare a clienţilor de
Chevrolet Orlando vor fi tentaţi de motorizarea
diesel. Este vorba de un propulsor cu patru cilindri de
2,0 litri, beneficiind de common-rail şi având două versiuni de
putere: 131 CP şi 163 CP. La lansarea din Spania a fost disponibilă
doar versiunea mai puternică.

VEZI GALERIA MULTIMEDIA CU
CHEVROLET ORLANDO

De la început trebuie să accentuez faptul că, din
perspectiva unui familist, a cere de la o astfel de maşină un
caracter sportiv este deplasat. Mai ales că nu vorbim de o
poziţie la volan excelentă, ci una care să asigure o bună
vizibilitate, deoarece e destul de înaltă. Nu vă lăsaţi păcăliţi de
tabloul de bord sau de conformaţia reuşită a volanului, Orlando nu
e o maşină dedicată dinamismului exagerat.

Ceea ce, totuşi, nu înseamnă că Chevrolet Orlando 2.0 Diesel
n-ar fi capabil de un comportament bun. Chiar dacă motorul de 163
CP trebuie să facă faţă unei mase minime de circa 1,7 tone, care,
în condiţii de încărcare maximă, depăşeşte 2 tone.

Cu doar două persoane la bord şi fără bagaje, Orlando a
demonstrat un comportament mai mult decât corect. Dieselul
este relativ slab sub 1.800 rpm, dar apoi devine destul de vivace.
Cutia de viteze manuală are şase trepte, iar rapoartele sunt bine
alese pentru un demaraj corect. Însă reprizele nu sunt dedicate
celor care vor să facă depăşiri rapide, deci e nevoie de suficient
de multă precauţie la intrarea în depăşire la viteze de 80-90
km/h.

Sportivitatea iese din discuţie în primul rând dacă ne gândim la
destinaţia maşinii, care presupune adoptarea unui stil liniştit,
pentru manajarea familiei. Cei care vor puţină adrenalină vor fi
repede puşi la punct de timoneria perfectibilă a cutiei
manuale, precum şi de feedbackul slab al direcţiei. Chiar
dacă rotirea volanului este mai fermă decât la modelele
franţuzeşti, de pildă, direcţia dă dovadă de imprecizie, suficient
cât să nu fii tentat să abordezi în forţă virajele strânse.

De altfel, Orlando are şi un caracter subvirator
suficient de pronunţat, dar controlat bine de ESP-ul care vine
standard. Un avantaj al maşinii este lăţimea mare (1.836
mm), dar şi ecartamentul lat, aşa încât înclinarea în curbe nu e
aşa de mare cum te-ai aştepta. Într-un regim de condus relaxat,
Orlando nu este de natură să îţi ofere surprize neplăcute.

Ba mai mult, am rămas surprins de silenţiozitatea lui
Chevrolet Orlando. Nu e o referinţă în domeniul
familistelor, dar, dată fiind forma exteriorului, te aştepţi ca
aerodinamica să nu fie prea bună. Însă inginerii au acordat o
atenţie specială materialelor fonoabsorbante, aşa încât, la viteze
de croazieră de circa 140 km/h, zgomotul motorului şi vâjâiturile
exterioare sunt la un nivel mai mult decât acceptabil. Sincer,
Orlando merită o notă foarte bună pentru insonorizare.

De asemenea, confortul suspensiei e unul bun. Filtrarea
micilor denivelări e seacă, într-un stil mai germanic, dar
confortul e la cote bune. În teorie. Pentru că, în
practică, scaunele sunt cam tari (din nou un stil care aminteşte de
maşinile germane), altfel confortul general ar fi fost mult mai
bun. Estimez că, la drumuri lungi, tăria şezutului şi spătarelor
scaunelor va impune pauze mai dese, nu amortizarea suspensiei.

Am criticat mai devreme timoneria cutiei manuale? Ei bine,
scăpaţi de acest neajuns dacă alegeţi cutia automată. Din
perspectiva unui familist care trebuie să fie cât mai puţin stresat
la volan, consider că asta e alegerea ideală pentru
Orlando: diesel plus cutie automată.

Pe lângă confortul în utilizare, cutia automată se dovedeşte şi
curios de eficientă. Demarajele mai rapide nu pun probleme, cutia
având şase trepte, iar timpul de schimbare fiind unul acceptabil.
Interesant comportamentul în stil „kick-down”:
retrogradarea este destul de lină faţă de alte cutii automate, dar
nu dă neapărat impresia că maşina ar fi leneşă. Este ca şi
cum maşina înţelege că te grăbeşti, dar preferă să aplice stilul
„grăbeşte-te încet”.

De apreciat modul de funcţionare al cutiei automate pe
autostradă, unde reprizele sunt chiar mai rapide decât la cutia
manuală, dar şi mai line. Per total, mi se pare un pachet
foarte reuşit această versiune diesel automată, mai ales că nu
vorbim de un consum real cu mult mai mare faţă de cutia manuală.
Iar în oraş cred că nu mai are sens să amintesc avantajele, mai
ales în trafic aglomerat.

Frânele lui Orlando se înscriu într-o notă medie, partea bună
fiind că maşina e destul de stabilă pe traiectorie la
frânarea de urgenţă de la viteză mare. Nu am avut ocazia
să văd rezistenţa lor în utilizare intensă, dar nu mă aştept la o
eficienţă extraordinară. Am remarcat dozarea corectă a pedalei, dar
şi un mic fenomen de pompaj, din cauza gabaritului maşinii.

Prin urmare, o maşină
corectă din multe puncte de vedere. Cu excepţia preţului. De ce
spun asta?
Vezi pe pagina următoare.

Prima oară, Chevrolet Orlando a
apărut ca un concept de minivan la Salonul
Auto Paris 2008, marcând accesul Chevrolet în domeniul
vanurilor compacte dedicate familiştilor. S-a remarcat imediat
datorită unui stil „bolovănos”, cu proporţii generoase, linii
drepte şi un aspect foarte solid.

Iată că modelul de serie respectă vorba românească „aşchia nu
sare departe de trunchi”: noul Chevrolet Orlando este o maşină de familie
care face notă discordantă cu peisajul actual al monovolumelor
compacte.

VEZI GALERIA MULTIMEDIA CU
CHEVROLET ORLANDO

În primul rând, nu e un monovolum, ci adoptă soluţia „două
volume”, compartimentul motor fiind clar diferenţiat de cel al
habitaclului. Apoi, din punct de vedere al designului,
aproape că nu îţi vine să crezi că e vorba de o maşină din aceeaşi
familie cu reuşitul Chevrolet Cruze, simpaticul Spark sau arătosul Aveo. Doar sigla şi grila frontală îţi spun că
e un Chevrolet modern.

Sincer, primul contact vizual cu noul Chevrolet Orlando e
departe de „love at first sight”. Fără linii sofisticate, ca la
Renault Scenic sau Citroen Picasso, fără un design sportiv ca la
Ford C-Max sau Mazda5, fără o sobrietate familială ca la Volkswagen
Touran sau Opel Zafira. Orlando arată aproape brutal faţă
de toate aceste exemple.

Dar, la o privire mai atentă, înţelegi la ce s-au gândit
designerii: siguranţa. Aspectul de monolit al maşinii, cu
oarecare tendinţe de crossover, cu o formă geometrică destul de
simplă, apelează, pur şi simplu, la factorul care contează cel mai
mult pentru un familist – să ofere siguranţă celor dragi. Aşa că
Orlando arată ca un „tănculeţ”, în sensul bun al cuvântului, mai
ales raportat la concurenţă.

Să nu credeţi că sunt considerente făcute prin prisma comparării
pozelor. Dimpotrivă, în Valencia şi pe şoselele din împrejurimi,
unde s-au desfăşurat scurtele teste de la lansarea internaţională,
spaniolii conduc foarte multe monovolume. Aşa încât este vorba de o
paralelă „la cald”, ba chiar am remarcat destule priviri
curioase venite din direcţia familiştilor, dar şi a şoferilor de
SUV-uri şi crossover-uri.

Interiorul lui Chevrolet
Orlando este surprinzător de diferit, deoarece nu e colţuros şi
simplist, cum ai fi tentat să crezi –
vezi pagina următoare.

Pagini: 1 2 3