Poziţia
de conducere este foarte joasă, exact cum trebuie. Maşina pe care
am condus-o era un „S” în echipare de bază, dar vă sfătuiesc să
cheltuiţi serios pe opţionale dacă vreţi să aveţi o Panamera aşa
cum trebuie. Scaunele standard sunt confortabile, dar cele sport
vor oferi mult mai mult din sportivitatea de care ai nevoie într-o
astfel de maşină.
Finisajele şi calitatea materialelor sunt foarte bune, deşi mai
multă piele în anumite locuri nu ar fi stricat nimănui. Ca în orice
Porsche, găseşti în continuare destul de mult plastic, iar asta
s-ar putea să-i deranjeze pe clienţii care cumpără maşina în locul
unui S-Klasse.
Există desigur şi lucruri pe care le vei iubi la interiorul lui
Panamera. Designul bordului este genial, iar consola centrală poate
fi descrisă cu un singur cuvânt – spectacol. Schimbătorul scurt
este foarte la îndemână şi poziţionarea sa aminteşte de Carrera
GT.
Tabloul de bord este atât de „Porsche”, încât tot ce te va enerva
la maşina asta va fi dat uitării când vei vedea turometrul amplasat
central şi display-ul din al treilea ceas din dreapta, display care
afişează în high-quality tot ce ai tu nevoie să ştii. Toate
informaţiile sunt prezentate aici şi puteau chiar să renunţe la
display-ul central, ale cărui comenzi sunt cam greoaie şi sistemul
are cam multe butoane într-o lume plină de iDrive sau MMI.
Vei uita totul când vei porni maşina. Cheia are forma unei Panamera
şi, evident, se introduce într-un slot din stânga volanului.
Motorul V8 al lui Panamera S se trezeşte la viaţă cu un sunet atât
de plăcut, încât abia aştepţi să fugi cu maşina asta cât mai
departe. 400 CP, 500 Nm, 5,4 secunde, 283 km/h şi 1.875 kg sunt
cifrele pe care trebuie să le reţii despre Panamera.
Şi faptul că acesta este cel mai confortabil Porsche construit
vreodată. Şi aici revin şi spun că îmi pare extrem de bine că am
condus maşina asta în România. Pe drumurile noastre, pline de gropi
şi denivelări, mici, medii, cum vreţi voi, pe modul confort al
suspensiei electronice, Panamera este o revelaţie.
O revelaţie faţă de orice alt Porsche, pentru că este foarte
docilă, plăcută la conducere şi foarte confortabilă. În plus,
antifonarea este foarte bună, amortizarea fiind foarte silenţioasă.
Vorbesc despre confort, pentru că Panamera trebuie să fie şi o
limuzină, nu doar o maşină sport. Şi, din fericire, la capitolul
„limo”, cel mai mare Porsche primeşte 10 puncte din 10.
La o simplă apăsare de buton „Sport”, maşina se schimbă complet.
Dacă în mod normal nici nu simţi că are transmisie, pentru că PDK
se comportă impecabil, schimbă treptele foarte rapid şi lin şi
astfel maşina rulează foarte rafinat, pe modul Sport, amortizoarele
şi direcţia se întăresc, motorul stă mai mult timp turat după
ridicarea piciorului de pe acceleraţie şi evacuarea sună mult mai
grav.
Ai parte astfel de cealaltă faţă a lui Panamera: este acea faţă
care te face să zâmbeşti tâmp, pentru că maşina asta este foarte
rapidă, foarte manevrabilă şi extrem de comunicativă cu şoferul.
Direcţia este extrem de precisă şi uiţi imediat că te afli într-o
maşină atât de lungă şi, totuşi, destul de grea. Comparativ cu
fraţii din gamă, Panamera este mult mai plăcută la conducere
sportivă decât un Cayenne şi evident nu atât de incisivă precum un
911.
Şi, astfel, Panamera este, în cele din urmă, un produs care a
reuşit ce şi-a propus. Este la fel de confortabilă ca un Serie 7,
şi la nevoie, la fel de agilă ca un M5. Rămâne acum doar să vedem
câţi dintre clienţii de astfel de maşini vor dori cu adevărat în
garaj ceva atât de excentric cum este Panamera.