Opel Insignia – Test în Austria

Din păcate cutia automată nu este foarte rapidă la schimbarea treptelor şi gândeşte cam mult când rulezi sportiv şi frânezi şi accelerezi puternic rapid. Opel are în continuare probleme cu puterea mare pe tracţiunea faţă – ai “torque steer” la Turbo de 220 CP dar mult mai mic ca la Astra şi clar mai controlabil.

După ce te înveţi cu maşina devine previzibil şi poţi să te bucuri în linişte de cât de bine “trage” motorul acesta. Insignia Turbo se mişcă foarte rapid şi în linişte este greşit spus. Sunetul motorului este superb, turbina făcându-se auzită înăuntru ca şi cum ar fi fost montată în interior, între scaune. Pe viraje, maşina asta are un comportament dinamic penalizat enorm de direcţia mult prea uşoară şi cu demultiplicare prea lungă.

Nimic nu este sport la direcţia asta şi păcat de FlexRide. Pe modul “sport” ea nu se întăreşte suficient şi păcat de treaba bună pe care o fac amortizoarele. Chiar şi aşa, subvirarea apare la un moment dat, este controlabilă, dar pe drumurile cu succesiune de viraje, Insignia începe să se încline şi simţi inerţia mare a unei maşini grele. Plus că, ai impresia, din cauza direţiei care nu transmite un feedback corect, că vei pierde controlul la un moment dat.

Nu se întâmpla, dar asta simţi.Încă nu au comunicat greutatea unei versiuni Turbo dar masa proprie a lui 1.6 este de 1.508 kg. Mult, foarte mult chiar şi creşte dacă îţi iei un Turbo cu 4×4. Este acelaşi sistem de pe Saab 9-3, cu transfer al cuplului nu doar faţă spate cu şi între roţile de pe puntea posterioară.

Am condus foarte puţin un Turbo 4×4 şi dacă este distractiv de pilotat pentru că simţi spatele maşinii cum începe să împingă atunci când crezi că vei subvira agresiv, direcţia şi aici prea moaleiţi taie orice plăcere. La fel se întâmplă la vârful de gamă V6 cu 260 CP.

Este practic motorul fostului OPC dar cu putere coborâtă a devenit un motor de vârf de gamă. Este oferit strict cu tracţiune integrală şi poate avea transmisie manuală cu şase rapoarte. Am condus un astfel de exemplar şi este enervant. Pentru motorul acesta ai nevoie de o cutie automată. Este enervant pentru că manevrabilitatea schimbătorului nu are curse foarte precise şi scurte.

Ideea este totuşi că Opel nu a vrut să facă din acest vârf de gamă ceva sport, dovadă fiind şi faptul că motorul de 2 litri sună mai sportiv şi mai tare ca V6-le care este redus la tăcere de evacuare. Cei 40 CP în plus se simt la V6, dar nu ai nevoie de ei. Turbo oricum reuşeşte 242 km/h viteză maximă iar reprizele sunt similare. Probabil că viitorul OPC va avea bine peste 300 CP pentru a concura S4. Şi atunci să vezi distracţie de distracţie.

Pagini: 1 2 3