Noul Opel Astra, testat în premieră la Frankfurt

Interiorul,
locul unde atât
Renault Megane 3, cât şi
Volkswagen Golf 6 au progresat enorm, este la înălţime. Noul
Opel Astra este acolo cu ei, concurenţii redutabili:
materiale excelente, o finisare comparabilă şi multe
surprize.

Dacă am ceva cu
interiorul lui Insignia, unde parcă un inginer a vărsat cutia
cu butoane, în Astra lucrurile stau mai bine. O consolă
centrală care este încă aglomerată, cu unele comenzi pe
care le-am căutat ceva în invazia de butoane, dar atât. Nu te mai
împiedici prin habitaclu de butoane şi te obişnuieşti relativ
repede cu amenajarea lor. Un interior care abundă în spaţii
de depozitare de tot felul, dispuse mai peste tot. Ai
spaţii unde poţi depozita dicţionarul explicativ al limbii române
sau brăţara de aur a soţiei.

Opel
Astra se laudă ca fiind prima compactă care oferă opţional scaune
sport ergonomice. Adică vorbim despre primele scaune de pe
o compactă certificate de un comitet independent format din experţi
în ergonomie şi medici. Mai există doar un singur scaun care a
primit acelaşi certificat, iar acela se află într-un Mercedes Benz.
Asta dacă nu luăm în considerare fratele mai mare al lui Astra,
Opel Insignia…

La capitolul noutăţi putem include şi gurile de
ventilaţie, care vin cu un reglaj care permite „împrăştierea”
fluxului de aer. Unii clienţi şi-au dorit guri de
ventilaţie care, atunci cînd ghidează aerul spre faţă, să ofere un
flux de aer difuz, nu un jet concentrat. Habitaclul mai
este „îmbrăcat” într-o lumină ambientală roşie, care îşi
are ca sursă de origine fie un microspot amplasat în plafonieră,
fie leduri ascunse în spatele clanţelor sau consola levierului
cutiei de viteze.

Planşa de bord este inspirată de la Insignia, dar a câştigat
atât în ergonmie, cât şi în calitate, fie că vorbim de materiale
ori de calitatea asamblării. Înainte de părăsi habitaclul trebuie
aruncată o privire şi în portbagajul de 370
litri.

Ceva
mai mic decât la concurenţii direcţi, dar un portbagaj care vine cu
un sistem extrem de simpatic şi agreabil. Se numeşte
FlexFloor şi este pe cât de simplu, pe atât de util. Acest
sistem permite ajustarea în trei poziţii a înălţimii de încărcare a
portbagajului, dar şi compartimentarea acestuia în două zone.

Înainte de a pleca la drum, să aruncăm o privire şi pe sub
maşină, pentru că şi aici avem ceva interesant. În faţă vorbim
despre o suspensie McPherson, dar pe spate putem începe cu o punte
simirigidă. Nu prea avem motive de a zâmbi, când unii oferă
independentă pe spate de două generaţii.

Prin urmare avem o punte semirigidă plus Watt’s link. O punte semirigidă are
grijă de confort, dar nu poate face mare lucru când vine vorba de
fermitate sportivă. Watt’s link este un sistem format din două
tije, care au grijă să elimine jocul lateral al punţii.

O soluţie simplă,
dar care am descoperit că este chiar eficientă. Avem
avantajele economiei de spaţiu oferite de puntea semirigidă şi
performanţe care se apropie extrem de mult de cele oferite de o
suspensie multilink.

Apoi, în funcţie de motorizare, opţional mai putem vorbi
de FlexRide, adică un control electronic al suspensiei,
care permite alegerea a trei setări: standard, Sport sau Tour.
Diferenţe există între cele trei setări, iar FlexRide nu se rezumă
doar la controlul suspensiei, ci interacţionează cu direcţia şi
motorul, adică vorbim de trei personalităţi diferite ale
maşinii.

Graţie soluţiei tehnice pentru suspensia spate, putem vorbi în
cazul lui Opel Astra şi de opţiunea FlexFix, sau
cum poţi căra 2 biciclete cu Opel Astra fără a sacrifica
nimic din spaţiul interior sau al portbagajului şi asta fără a
cocoţa atelajele pe maşină sau a le arunca într-o remorcă.

Pagini: 1 2 3