Mini Clubman Cooper S

În afara creşterii dimensionale, designul interior a rămas acelaşi, abundând de forme ovoidale şi ornamente din plastic imitând aluminiul (cam singurul aspect cu adevărat deranjant pentru o maşină premium).

Pentru cei interesaţi, de acum sistemul start/stop de pe BMW este disponibil şi pe modelele Mini. Dacă, totuşi, vi se par deranjante succesiunile de întreruperi şi reporniri ale motorului în traficul urban, se poate renunţa la serviciile acestei funcţii prin apăsarea unui buton, plasat nu prea inspirat, la baza consolei centrale, lângă cel de decuplare a DSC-ului. Tot la capitolul scăpări ergonomice putem contoriza şi butonul de volum al instalaţiei audio, poziţionat total aiurea, în zona climatizării. Şi probabil am mai putea continua, dar aceste lipsuri contează prea puţin dacă ne referim la multiplele posibilităţi de personalizare a interiorului, cu diverse tipuri de tapiţerii din stofă sau piele (vă recomandăm tapiţeria bej, creşte foarte mult luminozitatea şi nivelul de bună dispoziţie). De asemenea, lista de dotări opţionale este foarte lungă (oups, iar vorbim de lungime?!), în funcţie de satisfacerea mofturilor existând pericolul de a ajunge la un preţ aproape exorbitant pentru o maşină cu denumirea "Mini".

Din nefericire pentru cei mai zgârciţi, care ar vrea detalii despre motorul diesel şi echiparea de bază, oficialii au ţinut cu tot dinadinsul să ne satisfacă ego-ul şi gustul pentru viteză, punând-ne la dispoziţie, pentru test-drive-ul de presă, doar modele Clubman Cooper S foarte bine dotate. Pardon, adică având un nivel de echipare foarte bogat. Sincer, la ce bun să ai un Mini dacă nu e Cooper S? Principala atracţie a acestei versiuni este zumzăitul motorului turbo, acompaniat de şuieratul turbinei, care, totuşi, este acoperit la viteze prea mari de zgomotele aerodinamice serioase. Şi gândiţi-vă că Mini Clubman Cooper S poate atinge 220 km/h, caz în care trebuie făcut serios uz de instalaţia audio high-fidelity.

Dacă generaţia precedentă a lui Mini Cooper S avea un motor dotat cu un compresor mecanic, pentru noua generaţie bavarezii au apelat la un parteneriat cu francezii de la PSA, din care a rezultat un motor turbo, cu injecţie directă. Sincer, faţă de Mini Cooper S, Clubman dotat cu acest motor se comportă exact la fel, diferenţa teoretică de 0,5 secunde la demaraj fiind, practic, insesizabilă în condus obişnuit. Cel mai mult contează urcarea omogenă în ture, datorită plajei foarte largi pe care este disponibil cuplul motor de 240 Nm: între 1.600 şi 5.000 rpm! Aproape că îţi vine să te comporţi ca şi cu un diesel, nemaifiind tentat să utilizezi prea mult schimbătorul cutiei de viteze cu şase trepte, care are etajări foarte scurte, însă timoneria nu este exemplară întotdeauna, penalizând manevrarea rapidă a schimbătorului. Aşa încât este de preferat adoptarea unui stil de conducere dinamic-rapid, nu racing-dă-te-din-calea-mea.

La nivelul suspensiei am putea vorbi de o oarecare îmbunătăţire a confortului pe denivelările mici şi dese, datorită creşterii ampatamentului, însă Clubman rămâne fidel ideii de suspensie anti-rinichi, indiferent că este vorba despre suspensia normală sau cea sport. Pe viraje, acelaşi caracter de karting şi acelaşi feedback foarte bun în direcţie, acompaniat de soundul motorului şi al evacuării duble. În oraş, nu este un chin să conduci maşina, datorită cuplului omniprezent (care îţi permite chiar şi ruperea aderenţei, dacă vrei show off pe la semafoare), însă vizibilitatea în spate este cel puţin deranjantă, datorită obturării părţii centrale a "lunetei". În schimb, creşterea dimensională nu a afectat manevrabilitatea, Clubman strecurându-se la fel de uşor ca un Mini scurt. Adică hatchback.

Preţurile în România pentru noul model Mini Clubman vor fi făcute publice cu ocazia Salonului Internaţional Auto de la Bucureşti, unde, de altfel, modelul va avea premiera naţională. Totuşi, este clar că nu vorbim de preţuri mici, aşteptându-ne la preţuri de bază în jurul a 20.000 euro (cu taxe incluse) – doar am accentuat până acum, de destule ori, că pentru Mini Clubman contează creşterile de orice fel. Nu putem spune cu mâna pe inimă că Mini Clubman chiar este o prezenţă necesară pentru familia bavareză, dar este clar că aduce o subtilă notă de originalitate, care dă sare şi piper convieţuirii cu o maşină. Practic, deşi targetul preponderent va rămâne format din tinerii fără griji materiale, Clubman este o opţiune serioasă şi pentru cei trecuţi de prima tinereţe, dar care îmbrăţişează nonconformismul şi lucrurile de bun-gust. Şi să nu uităm de publicul feminin, de la care se aşteaptă un interes deosebit pentru această variantă. Mai ales pentru că noul model a intrat deja în topul celor mai trendy maşini ale acestui an, în mare parte datorită ideii "clubdoor".

Şi, probabil, şi datorită plusului de 24 cm la lungime… Faţă de un Mini normal. Adică hatchback.Informaţiile neoficiale despre Mini Clubman au pus multă lume pe jar, toţi fiind nerăbdători să vadă care este chestia inedită la un Mini mai lung. Pentru că, să fim serioşi, când spui Mini, te gândeşti la un automobil fun şi care se conduce ca un kart. Nu te interesează aspectul practic sau costul cât mai scăzut (deşi ultimul criteriu chiar era printre priorităţile lui Sir Alec Issigonis). Deci, la ce bun un Mini mai mare?

Încă de la sfârşitul anilor ’60, simpatica citadină a primit o versiune care să satisfacă şi nevoia de spaţiu a unei clientele care nu voia să renunţe la imaginea devenită deja emblematică. Modelul Mini se numea Clubman Estate, fiind acompaniat de fraţii Austin Countryman şi Morris Traveller. Deci Clubman nu este o denumire nouă, însă acum este cum nu se poate mai potrivită pentru noua imagine pe care o atribuie bavarezii mărcii Mini. "Club" face trimitere clară la publicul preponderent pentru maşinile Mini, însă "man" va isca nişte proteste feministe, deoarece femeile se preconizează că vor cumpăra această maşină cel puţin în aceeaşi proporţie ca şi bărbaţii. Ne întrebăm dacă plus de 24 cm în lungime este de vină…

Da, doamnelor şi domnişoarelor, Clubman este mai lung cu 23,8 cm faţă de varianta normală (sau mai bine îi spunem hatchback, pentru a nu fi acuzaţi că suntem obsedaţi). Interesant, lungimea totală ajunge la 3.958 mm, deci Mini Clubman rămâne în categoria citadine sub 4 metri lungime. Desigur, din faţă nu vei remarca nimic neobişnuit, însă din celelalte unghiuri va fi clar că e un altfel de Mini.

În primul rând, spatele este atipic, hayonul fiind înlocuit acum de două uşi simetrice, denumite "splitdoor". Este adevărat că acestea arată mai cool decât ceea ce oferea Clubman acum 40 de ani, însă aspectul general surprinde prin masivitate şi utilitate, spiritul fun fiind prea puţin prezent. Ba chiar putem spune că spatele lui Mini Clubman arată la fel de banal ca şi cel al lui Logan MCV, doar mânerele cromate ale celor două portiere fiind un detaliu stilat. În plus, în varianta de top, Cooper S, cele două ieşiri ale evacuării, precum şi fantele din spoiler, aduc un foarte mic plus de sportivitate. Dacă vă încălzeşte cu ceva, pentru montanţii spate se oferă posibilitatea vopsirii individualizate faţă de restul caroseriei şi acoperiş, astfel combinaţiile coloristice crescând destul de mult.

Şi totuşi, adevărata găselniţă a spatelui nu ţine de designul exterior, ci de soluţiile constructive. Ambele portiere conţin şi părţile inferioare ale ornamentelor metalice ale montanţilor spate, care au decupături pentru stopuri – o idee preluată de la partea frontală, unde farurile nu mai sunt integrate în capotă, ca la precedenta generaţie Mini, ci se "potrivesc" în decupăturile de pe capotă. Nu este cool? Este adevărat, această idee pare a nu avea nici o raţiune din punctul de vedere al spiritului practic, însă nu este chiar aşa: soluţia constructivă a permis amplasarea unor mici amortizoare, care ajută la deschiderea fără efort a uşilor (apeşi pe butonul "clanţei", tragi puţin, iar portiera va continua singură mişcarea, am putea spune chiar elegant). Bineînţeles, ar fi fost un gadget mai util să comanzi deschiderea automată a portierelor de la un buton de pe telecomandă, dar soluţia asta tinde să devină deja banală…

În ceea ce priveşte portbagajul, aici se vede cel mai bine beneficiul creşterii în lungime a maşinii. Capacitatea minimă de încărcare este acum cu 100 de litri mai mare decât la Mini hatchback, ajungând la 260 de litiri. Care, într-o primă fază, par insuficienţi – şi asta pentru că trebuie ţinut cont şi de compartimentul de sub planşeul portbagajului. Altfel, veţi rămâne cu impresia că portbagajul e mai mare doar pe hârtie, nu şi în realitate. Totuşi, pentru a putea justifica cererea de mărire a contului de pe card, trebuie să ştiţi că, dacă se rabat spătarele scaunelor din spate, veţi putea face cumpărături care să ocupe aproape un metru cub de spaţiu. Mai exact, capacitatea maximă a portbagajului atinge 930 de litri, cu 250 de litri mai mult decât în cazul unui Mini normal. Pardon, hatchback. Numai că nu trebuie să vă aşteptaţi la o ergonomie prea bună, buza de încărcare fiind foarte sus, iar lăţimea portbagajului destul de modestă. Dar, dacă aceste lucruri primează, nu ar fi mai potrivit un Logan MCV?

Cam multe discuţii pragmatice, ar fi cazul să ne ocupăm de chestiuni mai interesante. Cum ar fi "clubdoor". Ceea ce, să recunoaştem, sună trendy.

Pagini: 1 2