Maserati GranTurismo S – Test în RO

Dotările din portofoliu includ: faruri adaptive cu xenon, şase airbaguri, finisaje din piele Poltrona frau şi Alcantara, frână electrică de urgenţă, climă automată… nici nu are rost să înşir mai multe. Lista poate continua încă două-trei rânduri.

După ce-am terminat de asimilat toată informaţia de la interior, am pornit în sfârşit una dintre cele mai frumoase maşini din lume. V8-ul de sub capotă a lătrat scurt înainte să se liniştească undeva la relanti, iar eu am selectat prima treaptă de viteză a unei transmisii cu şase viteze, numită Sequential Robotic Gearbox – capabilă să schimbe în 100 de milisecunde, la fel ca şi aceea a unui Ferrari 599 GTB Fiorano.

Cel dintâi lucru pe care îl observi atunci când conduci un GT-S prima oară este că, în ciuda unui şasiu suficient de rigid ca să te facă să simţi că te afli la volanul unui GranTurismo mai special, maşina se deplasează extrem de civilizat. Mai ales până în 4.000 rpm… timp în care V8-ul mai mult latră decăt muşcă – ceea ce este foarte bine. N-ai putea numi maşină de lux una care ar urla la tine nonstop, nu? Apoi, trebuie să ai grijă de jantele de 20”. Ele trebuie ferite tot timpul de gropi şi denivelări.

În rest, o poţi conduce prin trafic absolut cum vrei tu. Doar că eu n-am avut de gând să-mi petrec timpul alături de ea mergănd cu 30 km/h. Am reuşit să ies din oraş şi să apăs mai adânc pedala aceea din dreapta, care în momentul respectiv devenise un fel afrodisiac pentru mine.

Desigur, următorul impuls a fost să accelerez mai puternic, tot mai puternic, să aud simfonia unui “8 în V italian în toată splendoarea lui… însă am preferat să aştept să ajung la locaţia şedinţei foto, unde ştiam că voi avea atât timp, cât şi un drum foarte bine asfaltat pentru a vedea exact din ce este făcut cel mai rapid Maserati din istorie (exceptăndu-l pe MC12, un model strict de circuit).

Până să zic mai multe, trebuie să recunosc că în ziua de dinaintea acestui test încercasem două maşini nemţeşti cu motoare V8, care mă impresionaseră teribil de mult. Însă nici una dintre ele nu ar fi avut cum să mă pregătească pentru ce s-a întămplat în clipa în care am selectat modul Sport al lui GranTurismo S. Maşina a “muşcat” atăt de puternic, încăt primul meu gând a fost să iau piciorul de pe acceleraţie şi să meditez asupra a ceea ce tocmai se întâmplase.

De fapt, valvele pentru amortizarea sonoră din evacuări tocmai primiseră ditamai “bypass”-ul, ceea ce înseamnă că nu mai exista nici o barieră între un sunet civilizat şi unul aproape inimaginabil de feroce. Privirea mi-a devenit din ce în ce mai ageră, în timp ce am trecut pe modul Sport-Manual numit MC-Shift, iar pe bordul bolidului de 140.000 de euro cele 3.000 rpm cu care rulam atunci s-au transformat cu viteza luminii în 4.000 rpm, apoi în 5.000, 6.000, 7.000, 8.000… nu, nu şi nu!

Viteza pe bord era… nici nu pot să spun cum. Schimbasem deja 3 sau 4 trepte, toate în zona roşie a turometrului. Tot ce pot spune este că GT-S e o maşină pur şi simplu fulgerător de rapidă. Iar zgomotul… parcă aveam în spate nu 4, ci 40.000 de cavaleri ai Apocalipsei.

Nu ştiu dacă în acea clipă sau în cele ce-au mai urmat am reuşit să ating 100 km/h în 4,9 secunde, însă ştiu că pur şi simplu nu-mi păsa deloc. Tot ce voiam era ca maşina să cânte la comanda mea de căte ori acceleram. Şi ştiţi, faptul că ceva îţi provoacă dependenţă nu este neapărat rău. Mai ales dacă acel ceva este un Maserati GranTurismo S. Un prinţ în regatul supermaşinilor.

Un studiu recent, efectuat în Marea Britanie, a confirmat faptul că femeilor le plac maşinile exotice. Dar, bineînţeles, nu oricare dintre acestea şi nici în orice fel. Aparent, lor le plac în special sunetele motoarelor atunci când acestea sunt turate la limită.

Cei 40 de participanţi la studiu au ascultat înregistrări sonore ale unor propulsoare Lamborghini, Ferrari, Maserati şi Volkswagen Polo, iar rezultatul a dezvăluit faptul că nivelul de testosteron a crescut substanţial în cazul subiecţilor de sex feminin atunci când aceştia au auzit într-un final V8-ul unui GranTurismo.

Aparent, nici una dintre celelalte două exotice nu a reuşit să genereze o asemenea discrepanţă hormonală… ceea ce mă face să cred că geniile celor de la Maserati s-au jucat suficient de mult cu soundtrackul maşinii pentru a fi siguri de un rezultat major.

Bineînţeles, când m-am urcat la volan, nu aveam habar nici de acest studiu şi nici de faptul că între un S şi un GranTurismo obişnuit există o diferenţă substanţială în materie de dinamică şi de zgomot. Ştiam doar că urma să conduc unul dintre cele mai bune GT-uri din lume, o maşină care, din punctul de vedere al performanţelor şi al prestigiului, joacă în aceeaşi ligă cu Aston Martin DB9, Jaguar XK-R şi Mercedes-Benz SL 63 AMG. Că eram entuziasmat este puţin spus.

Dar, aşa cum toate poveştile frumoase au un început, acelaşi lucru poate fi spus şi despre versiunea S a lui GranTurismo. Cei de la Maserati preferă să vadă S-ul ca pe un GT mai agresiv, nu ca pe o maşină 100% sport. Adevărul este că, atunci când conduci aşa ceva, o faci mai mult prin oraş sau pe unde se întâmplă să locuieşti. Să o scoţi pe circuit? Hah, foarte rar sau chiar niciodată!

La prima vedere, faţă de versiunea obişnuită, Maserati GranTurismo S pare doar că s-a îmbrăcat puţin altfel. Câteva modificări aerodinamice, jante de 20” şi ceva mai multe inserţii, atât la interior, cât şi afară. Însă, dacă ridici capota, o privire mai atentă îţi dezvăluie faptul că V8-ul de 4,2 litri şi 405 cai-putere a fost dat la o parte, în favoarea unuia de 4,7 litri şi 440 de cai.

Unul dintre cele mai plăcute lucruri la acest GT-S este acela că, înainte de a răsuci cheia în contact, nu poţi să nu observi înaltul nivel de lux oferit de un automobil Maserati. Este acolo sus, cu Bentley şi cu toate celelalte divinităţi auto. Materialele folosite sunt parcă de pe altă planetă, iar pielea în care au fost îmbrăcate scaunele, feţele uşilor, consola centrală şi planşa de bord este de cea mai înaltă calitate. Iar apoi mai sunt padelele din spatele volanului. Sunt lungi şi au un aspect demenţial. În stil pur italian.