Lexus IS 250 – Serenitate sportivă
Există două categorii de maşini. Din prima fac parte cele care se vînd la kilogram şi la care te duci şi îţi alegi atelajul. O practică defectuoasă, care seamănă extrem de mult cu trocul cu sclavi din trecut. Din a doua categorie fac parte maşinile care te aleg ele pe tine – asta dacă nu eşti un înfumurat care are pretenţia că le ştie pe toate şi ajunge în showroom cu coji de seminţe la colţurile gurii. În acest ultim univers, restrîns, doresc să-l includ pe Lexus IS250. Un model ce pare a se lupta cu morile de vînt într-o Europă unde există Alfa Romeo 159, BMW Seria 3, Audi A4 şi Mercedes C Klasse.
Deci să începem cu privitul… Descoperi o linie a caroseriei elegantă, dar în acelaşi timp extrem de bine profilată aerodinamic. O caroserie ce reuşeşte să sugereze putere – una latentă, care se poate descătuşa în orice moment. Dacă ar pune cineva pe IS o siglă de BMW, cred că fanii mărcii bavareze ar fi extrem de fericiţi.
La prima vedere, interiorul te poate contraria. Dacă iei în calcul numele de Lexus, ai tendinţa de a crede că acesta este o panoplie de gadgeturi cu ajutorul cărora să-ţi dai doctoratul în tranzistori. Vei descoperi însă o planşă de bord extrem de simplă şi de elegantă. Tabloul de bord cuprinde două ceasuri mari pentru vitezometru şi turometru, plus un mic display al computerului de bord pe care găseşti informaţii despre consum ş.a.
Despre materialele şi calitatea asamblării – numai de bine. Ceva reticenţe am vizavi de ornamentele din lemn, pe care le găsesc mai potrivite pentru o limuzină de clasă superioară. Poziţia la volan este excelentă. Poate că aş fi preferant ceva mai multă susţinere laterală în condiţiile date, dar se pot comanda scaune sport, care rezolvă acest inconvenient. Volanul sport cu priză bună şi reglajul electric atît în profunzime, cît şi pe înălţime facilitează găsirea unei poziţii de pilotaj ideale.
Un mare minus la interior este lipsa spaţiului în zona capului pentru locurile din faţă. La 1,87 metri cît am eu, deasupra capului mai rămîneau pînă în plafon 2-3 cm. Persoanele înalte vor descoperi că atunci cînd urci sau cobori din Lexus este bine să faci o plecăciune, altfel dezvolţi un cucui de lux.
Acum vine partea în care am simţit acel gust dulce al păcatului numit dualitate. La ralanti trebuie să ai o ureche extrem de fină pentru a sesiza murmurul propulsorului V6 de 2,5 litri. Acelaşi lucru îl pot spune şi despre rulatul pe autostradă la 130 km/h: serenitate. Iar în momentul în care “păşeşti” pe drumuri secundare virajate, descoperi că ai o cutie manuală cu 6 trepte extrem de precisă şi de plăcută la utilizat, o direcţie chirurgicală, frîne de încredere şi un pedalier propice pentru “heel and toe”. Apropo de astfel de tehnici de pilotaj, mare atenţie pe retrogradări pentru că puteţi bloca roţile spate, fapt ce se poate solda cu un evenimet nefericit în cazul în care rulaţi cu sistemele electronice de asistenţă decuplate.
Maşina poate fi condusă atît în regim confort cu schimbări de trepte de viteze “fluide”, cît şi în regim sport, unde fiecare urcare în treaptă este un şut în şezut. Mare grijă, pentru că sînt două stiluri de condus total diferite! Ţinuta de drum este neutră, ceea ce îţi dă încredere, dar la limită devine uşor subviratoare. Oricum, veţi descoperi că, în cazul unor accelerări puternice, electronica intervine deseori pentru a ţine maşina pe drum.
La capitolul performanţe, Lexus IS 250 stă bine, cu o viteză maximă de 230 km/h şi un 8,1 secunde pentru 0-100 km/h. Şi cu ce zicea Europa că se laudă?