În 2008, când Citroen a lansat noua generaţie a modelului C5, francezii se lăudau cu un model unmistakeably german. Nu ştiu cum arată cifrele de vânzări, probabil destul de bine, dar ştiu cu siguranţă că reclamele au făcut mare vâlvă.
Citroen DS5 nu se vrea o maşină nemţească. Modelul acesta reprezintă antiteza a tot ceea ce înseamnă sedan executiv german, pentru că reţeta aceea a devenit mult prea plictisitoare. Funcţionează? Sigur, dar nu pentru toată lumea.
Imaginează-ţi că mâine trebuie să-ţi cumperi un sedan executiv. Trebuie să arate spectaculos, să fie construit din genul de materiale din care sunt construite visele, cu o atenţie extraordinară la detaliu, trebuie sa fie puternic, dar să consume puţin şi trebuie să te facă să te simţi special. Şi un BMW Seria 3, un Audi A4 sau un Mercedes-Benz Clasa C nu mai reuşesc să te facă să te simţi special de mult – chiar nu ştiu dacă au reuşit vreodată. Sunt pur şi simplu plictisitoare.
DS5 reprezintă antiteza maşinilor germane. Exteriorul trece peste ideea de sedan pentru a crea un monovolum foarte atrăgător. Forma lui DS5 este spectaculoasă, iar detaliile, precum sabiile cromate care pornesc de la faruri şi se termină la parbriz, duc designul într-o zonă mult mai exclusivistă.
Dacă îţi place exteriorul, atunci interiorul te va uimi cu siguranţă. Pielea este moale, materialele sunt de calitate foarte bună, totul este bine asamblat, iar designul consolei construite în jurul şoferului se aseamănă cu panoul de comandă al unui avion de vânătoare. Singurul indicator analogic este vitezometrul, restul fiind digitale. Piesa de rezistenţă este reprezentată de butoanele de pe plafon, care controlează, printre altele, sistemul head up display – proiecţia pe parbriz, în câmpul vizual al şoferului, a vitezei de rulare, a reglajelor pilotului automat şi a limitatorului de viteză, precum şi instrucţiunile sistemului de navigaţie. În interior te simţi pur şi simplu de parcă ai fi pilotul unui avion de lux. Din păcate nu o să ai loc pentru mai mult de trei stewardese în spate.