Fiat 500 Abarth Ferrari Dealers

Abarth a renăscut, Fiat ne spune că este cu totul altceva
decât Fiat, îmi cer scuze pentru repetiţie dar nu am putut-o evita,
însă prin înlocuirea siglelor de Fiat cu cele de Abarth nu mai poţi
minţi pe nimeni în ziua de azi. Şi, cu toate acestea, Abarth 500
Ferrari Dealers este un produs pe care în mod cert l-ai dori sub
pomul de Crăciun.

Interiorul unui 500 este un loc unde nu prea poţi fi trist, prin
urmare nici în cazul acestei versiuni nu prea existau premise de
tristeţe. Deschizi portiera şi ai mari şanse să cazi în
contemplaţie. S-a încercat ştergerea oricărei urme de produs de
serie, firesc dacă vorbim despre o serie limitată la doar 200 de
exemplare. Interiorul unei jucării extrem de bine finisate pentru
oameni mari. 99% din şarmul habitaclului este dat de scaunele sport
Sabelt.

Parcă refuzi ideea de a asocia o buburuză cu detalii care
caracterizează modelele sport pursânge şi poate chiar astfel de
reacţii sunt cheia succesului acestei creaţii. Au dispărut în mare
parte plasticele de la interior, fiind înlocuite cu piele acolo
unde era posibil. Un element de noutate îl reprezintă indicatorul
pentru presiunea turbinei şi a treptei de viteză, care a migrat de
pe consola centrală la esseesse în lateralul stânga al ceasurilor
de bord.

Viaţa în habitaclu este colorată atât de sistemul
Blue&Me, cât şi de sistemul de navigaţie amplasat în partea
superioară a ceasurilor de bord. Dar parcă persistă o senzaţie de
claustrofobie cu adaosul de accesorii. Poate sunt şi eu vinovat, cu
cei 190 cm înălţime. Totuşi interiorul rămâne un loc unde îţi
doreşti să fii atât pentru veselia acestuia, cât şi pentru tonele
de invidie pe care în mod inevitabil le vei genera. Nu trebuie
uitată plăcuţa amplasată la baza consolei centrale, care certifică
numărul modelului din seria de 200.

Şi cred că a fost unul dintre puţinele modele sport pe care l-am
testat şi la care nu m-am repezit cu cheia în contact. Abarth 500
Ferrari Dealers are puterea de a impune respect şi de a cere de la
cel care ţine cheia să îşi rezerve timpul necesar admiraţiei,
savurării fiecărui detaliu.

Ei şi totuşi sub capotă este ascuns un micuţ propulsor de 1,4 litri
ajutat de o turbină care ajunge la 160 CP şi 230 Nm în modul Sport
Boost. Cînd am trezit motoraşul la viaţă, am tresărit, dar am
tresărit de emoţie, parcă cineva m-ar fi teleportat într-un
Ferrari.

Şi pentru acest moment de confuzie în mod cert este
vinovată evacuarea. Cele patru ţevi, funcţionale, te aruncă într-o
cuşcă cu tigri fioroşi. După un moment de miniagitaţie, propulsorul
se stabilizează la relanti şi la un bolborosit metalic sacadat,
specific agregatelor de cilindree mare care ştiu că acalmia celor
minus 1.000 rpm este doar preludiul delirului.

Cutia cu cinci trepte este altceva decât veţi găsi într-un 500,
chiar şi în Abarth 500 versiunea de bază. Totuşi ar fi putut avea
şase rapoarte. Direcţia este mai fermă, surprinzător de fermă şi
precisă. Nu ai nevoie de prea mulţi kilometri pentru a descoperi
personalitatea modelului. Suspensia are un singur lucru în cap, să
permită exploatarea celor 160 de căluţi.

Prin urmare, dacă nervul sciatic vă supără, dacă sunteţi fanul
suspensiilor pneumatice, nu aveţi ce căuta aici. Poate pe o
suprafaţă de rulare impecabilă, ceea ce nu prea e cazul la noi, la
drum lung nu ar fi resimţit un disconfort aşa de mare.