Fiat 500 Abarth Ferrari Dealers

Dar
la noi cocktailul de ampatament scurt, suspensie extrem de rigidă
şi drumuri denivelate transformă experienţa la volan în ceva extrem
de interesant. Două lucruri care frapează din start sunt: unu – că
nu prea există ruliu al caroseriei, indiferent de cât de curajos ai
fi, şi doi – încăpăţânarea cu care maşina se înscrie pe trasa
indicată. Există incredibil de multă aderenţă pe puntea faţă.
Propulsorul devine isteric pe la 3.000 rpm, trebuie să fii atent ca
asfaltul să fie curat, altfel ruperile de aderenţă sunt
frecvente.

Şi în permanenţă ai tendinţa de a te uita peste umăr să admiri
V8-ul din spate. Sistemul de frânare este senzaţional, probabil
unul dintre sporturi va fi contabilizarea numărului de intrări în
funcţiune ale avariilor pe frânare. Din punctul de vedere al
performanţelor pure poate nu veţi pica pe spate, doar 7,4 secunde
până la 100 km/h, dar nu este nevoie de treapta a treia pentru a
ajunge aici, şi 211 km/h viteză maximă.

Sunt valori impresionante pentru o maşinuţă care în America în mod
cert ar putea fi ascunsă după unul dintre exemplarele
supraponderale de yankei. Dacă aş fi dictatorul planetei, probabil
aş ordona ca Abarth 500 să fie maşina fiecăruia dintre noi, dar a
mai fost cineva care visa la o maşină a poporului şi nu a sfârşit
pe vreo plajă din Sardinia la 99 de ani. Dacă merită Abarth 500
Ferrari Dealers? În mod cert este o jucărie de colecţie, din
păcate.

Merită fie şi pentru faptul de a apela la acel gram de
inconsistenţă logică la care râvnim şi pe care ni-l refuzăm clipă
de clipă. Merită pentru ilogicul lui, aici luând în calcul şi
preţul. Pentru a înţelege ce reprezintă pentru mine, voi povesti
ceva din copilărie, ceva ce în mod cert nu are nici o legătură cu
lumea auto.

Tatăl meu avea la chei un minuscul briceag. De ce şi ce făcea cu el
nu ştiu. Dar pentru mine era la un anumit moment jucăria supremă,
acel gram de masculinitate pe care îl căutam încercând să scap de
sandalele din picioare. Evident că la un moment dat am reuşit să-l
sustrag, să devin erou în faţa blocului şi la fel de evident să-l
pierd. Să fie Abarth 500 Ferrari Dealers regăsirea copilăriei la
maturitate? Şi dacă o pierd?

Voi
veni cu mănuşa de acasă într-o zi, îl voi provoca pe domnul
Băltăţeanu la duel. Ţine să îmi amintească de fiecare dată când se
iveşte ocazia că Fiat 500 este pentru el un Fiat Panda. Mă abţin
cât pot de mult să-l întreb ce este atunci un Ford Ka…

Sincer, nu pot spune de ce am trecut în revistă microduelul meu de
redacţie cu Dragoş, poate pentru faptul că reprezintă una dintre
micile cărămizi aşternute la fundaţia admiraţiei mele
necondiţionate pentru 500. Am mai spus-o, am o slăbiciune pentru
buburuza italiană.

Apoi a renăscut Abarth, a renăscut şi 500 Abarth şi uite-aşa viaţa
are grijă să-ţi ofere noi provocări, noi orizonturi. Am fost
asemenea unei vietăţi care îşi suprimă funcţiile pentru a-şi păstra
resursele şi a profita de o posibilă oportunitate. Care s-a ivit şi
a fost una extrem de apetisantă.

Poate chiar în premieră mondială, îmi este frică să mă gândesc la
aşa ceva. Chiar este posibil în România un astfel de eveniment? De
ce nu? 500 Abarth Ferrari Dealers, poate cel mai splendid 500 care
poate fi deţinut. O adevărată piesă de colecţie şi asta pentru că
doar 200 de exemplare vor fi produse. Iar unul dintre ele se află
în paginile ProMotor.

Un 500 Abarth care a împrumutat ceva din personalitatea Ferrari.
Evoluţia exterioară este impresionantă şi ar merita ca omagiu
expunerea în orice galerie de artă. Caroseria este vopsită în
celebrul roşu Ferrari, iar tuşa care completează delirul e dată de
cele două dungi argintii mediane, inspirate de cele de la F430
Scuderia.

Şi îmi descopăr iarăşi cu iritare incapacitatea de a fi coerent,
sunt uşor spectator în faţa monitorului când vine vorba de o
creaţie care îmi place. Caroseria lui 500 Abarth este pe undeva o
lucrare de doctorat. Cum poţi face tuning unei mingi de
ping-pong.

Ai impresia că este un cazan sub presiune, unul la care zona
critică a fost depăşită de mult şi care se află în acea nanosecundă
de imponderabilitate şi linişte premergătoare exploziei. Dar toată
această agresivitate a caroseriei ascunde o evoluţie firească dacă
luăm în calcul plusul de performanţe. Praguri laterale şi spoiler
faţă impresionante, un spoiler spate generos pentru o buburuză,
plus o bară spate ce pare împrumutată de la o machetă Ferrari. Fără
a lua în calcul cele patru evacuări.

La prima vedere Abarth 500 dispune de toate clişeele unei maşini
sport cu pretenţii. Chiar ai uşoare dificultăţi în a privi maşinuţa
cu seriozitate şi a nu te lăsa pradă unui râs isteric. Dar, cum
spuneam, totul este funcţional. Întreaga parte frontală a fost
modificată pentru a permite propulsorului turbo de 1,4 litri să se
manifeste în voie.

Chiar şi prizele de aer generos dimensionate atât în partea
frontală, cât şi pe lateralul spoilerului faţă îşi au
funcţionalitatea, fie că e vorba de răcirea propulsorului sau a
frânelor faţă cu discuri perforate şi ventilate de 284 mm. Lucru
valabil şi în cazul frânelor spate cu discuri de 240 mm.

În cazul versiunii testate care are la bază modelul Abarth 500
esseesse, vorbim şi despre modificări aduse suspensiei, care se
traduc prin amortizoare şi arcuri noi. Pentru ca tabloul să fie
complet, trebuie să mai amintim de garda la sol mai mică şi de
jantele de 17 inci

Pagini: 1 2