Contactul iniţial cu primul hatcback diesel Dacia este unul pozitiv. Modelul pe care îl avem la test, în dotarea Prestige, are o temă interioară foarte veselă, cu inserţii bej pe bord şi cu o tapiţerie în aceeaşi nuanţă foarte deschisă, care îţi înseninează ziua – rămâne de văzut cum se comportă la murdărie.
De asemenea, am remarcat ceasurile de bord elegante, a căror zonă roşie începe de la 4.500 rpm, faţă de Logan diesel, unde, din raţiuni de reducere a costurilor (?), turometrul era acelaşi de la motorizările pe benzină.
Pentru că modelul de test a poposit astăzi de dimineaţă în parcarea noastră, vă voi împărtăşi doar impresiile despre elementele care diferenţiază acest model de un Sandero pe benzină, urmând ca în următorul episod să dezbatem problema dinamicii şi a consumului.
În primul rând, "i"-ul roşu, cu care posesorii de hatchback-uri germane – mai ales cei din landul Saxonia Inferioară – se tot laudă, este prezent şi foarte vizibil şi pe hayonul lui Dacia Sandero dCi 85. De asemenea, ca nu cumva să încurci combustibilii, pe interiorul capacului gurii de alimentare scrie mare şi cât se poate de vizibil Diesel.
La fel ca şi la Logan, dar nu ca şi la Clio de exemplu, evacuarea este îndreptată orizontal şi se află cât se poate la vedere. Un element diferenţiator, faţă de modelele Sandero cu aprindere prin scânteie, este logo-ul "eco2" de pe lunetă. Acesta semnifică faptul că Sandero dCi are emisii CO2 foarte mici, cifrate la 120 g/km. În rest, aceleaşi plastice decente, acelaşi spaţiu excedentar pe banchetă şi în portbagaj (dacă ne raportăm la media clasei mici) şi acelaşi design cuminte şi familist al exteriorului maşinii.
Primul drum mi-a demonstrat că acest model este îndeajuns de fâşneţ, dar nu foarte rafinat. Despre asta şi implicit despre consum, un aspect care vă interesează foarte mult, vorbim în episodul următor, după mai mulţi kilometri la volanul noului Sandero diesel de 85 CP.