Dacia Sandero 1.4 MPI – primul test

Moment în care am ajuns la a doua paralelă cu Dacia 1310 – sunetul motorului şi al evacuării lui Sandero 1,4 MPI aminteşte imediat de venerabila doamnă autohtonă. La ralanti, însă, insonorizarea este la fel de bună ca în cazul motorizării mai mari. După primii metri am remarcat lipsa servodirecţiei, volanul necesitând un efort vizibil mai mare la manevrele pe loc sau cu viteză foarte mică. Dacă pentru bărbaţi acest lucru nu este un impediment, în cazul femeilor lipsa servodirecţiei va pune precis probleme în traficul urban. Din nou, am simţit că producătorul pur şi simplu mă forţează să mă orientez către echipările superioare.

Aşadar, primele impresii duceau la concluzia că Dacia Sandero 1,4 MPI le este destinată bunicilor: pentru că zgomotul motorului le va aminti de Dacia 1310 şi pentru că lor nu prea le pasă de lipsa dotărilor moderne. Eroare, însă, pentru că după primii zeci de metri Dacia Sandero 1,4 MPI a demonstrat o vivacitate peste aşteptări. Este clar o motorizare pentru cei care nu se grăbesc, dar nu este deloc leneşă în regim normal de exploatare. Pe străduţele de pe insula Hvar mi-am dat seama că această versiune se descurcă foarte bine în trafic urban, fiind penalizată doar de lipsa servodirecţiei, mai ales în cazul manevrelor de parcare.

Practic, motorul de 1,4 litri se pretează de minune la rularea cu viteze maxime de 50-60 km/h şi utilizarea primelor trei trepte de viteză, cam lungi pentru demaraje serioase. O dată ieşit din oraş, însă, pe drumurile publice, motorul începe să îşi arate limitele, mai ales în ce priveşte acceleraţiile şi reprizele – remarca îşi are rostul doar dacă facem o comparaţie strictă cu motorizarea de 1,6 litri, pentru că, altfel, comportamentul relativ leneş pe traseele extraurbane este perfect normal pentru un astfel de motor.

Nu m-a mirat nici lipsa de vână la urcarea rampelor accentuate, unde viteza scade drastic, impunând schimbarea chiar până în treapta a doua. Sunt sigur că, dacă se încarcă maşina cu cinci persoane şi se umple portbagajul, cei 112 Nm ai cuplului maxim vor fi foarte împovăraţi de masa maximă de o tonă şi jumătate. Cu alte cuvinte, cei care vor de la Sandero să fie sprinten în concedii, la drum lung, cu toată familia, ar trebui să se gândească de două ori înainte de a opta pentru motorizarea mică, de 1,4 litri, deoarece Sandero 1,6 se pretează mult mai bine la drum lung, în ciuda diferenţei de preţ de 400 de euro.

În afara performanţelor dinamice, se mai remarcă o diferenţă faţă de versiunea de 1,6 litri, şi anume zgomotul ceva mai strident al motorului, mai ales în cazul rulării în acelaşi tempo cu motorul de 1,6 litri, ceea ce necesită turarea mai accentuată a propulsorului. Funcţionarea aerului condiţionat pare să aibă acelaşi efect castrant asupra ambelor motoare, efect puţin vizibil dacă se conduce relaxat, cu respectarea limitelor de viteză. Oricum, scaunul înalt nu îţi oferă posibilitatea găsirii unei poziţii de pilotaj, deci maşina te invită să fii calm şi prudent. Ca şi bunicul.

Pagini: 1 2 3