La interior efectul de schimbare este şi mai accentuat. “Binevoitorii” ar remarca imediat că doar s-au schimbat sau adăugat nişte plastice şi asta e tot. Ei bine, da şi nu. În realitate aşa este, dar efectul imediat este o percepţie a calităţii semnificativ îmbunătăţită.
Feţele de uşi au fost criticate pentru scobitura de care erai nevoit să tragi pentru a inchide uşa. Dacia a ascultat şi s-a conformat.
Avem acum un nou mâner, asemănător celui de pe Renault Laguna 3. Un motiv în plus de mândrie, nu? Întreaga faţa de uşa a fost modificată, cu un design modern.
Aşadar, am tras bine de uşă, deşi ornamentul argintiu ataşat mânerului pare puţin fragil (doar pare, însă e foarte rezistent) şi suntem deja la volan. Observăm că acesta oferă acum
reglare pe înălţime, tragem de mănetă, dar spaţiul de manevra este destul de mic. Tot mai bine decât nimic. Ceasurile de bord pe fundal alb disponibile pe Laureate şi Prestige sunt foarte reuşite şi dau un aspect de calitate interiorului.
Interesantă este planşa de bord.
S-a renunţat la vechiul material gri deschis, cu un aspect ieftin, şi s-a ales unul nou, de o culoare mai închisă, care la prima vedere te face să crezi ca e de o calitate foarte bună. A pus Dacia oare bord din spumă, care se deformează uşor la apăsare? Ei bine nu, dar impresia a fost deja lăsata. Ceasurile de bord nu mai sunt integrate acum complet în planşa centrală, ci sunt acoperite de un plastic, o mişcare pe care noi nu reuşim să o înţelegem. O sursă suplimentară de costuri şi de zgomote.
Apropo de zgomote,
maşina este foarte bine înghegată, fară greieraşi sau alte surse suspecte de pocnituri său scârţâieli. Este adevarat, maşina era nouă, dar am avut experienţe mult mai neplacute cu mărci mult mai pretenţioase.
Planşa de bord care era până acum dintr-o singură bucată a fost îmbogăţită de numeroase ornamente colorate, în jurul aeratoarelor, butoanelor sau torpedoului. Efectul estetic este garantat. Mai ales ca imbinarea pieselor este chiar foarte bună. În locurile cele mai susceptibile a fi observate de pasageri, evident.
Butoanele de pe rândul celor pentru deschiderea geamurilor, deşi nu au fost repoziţonate, sunt acum mai plăcute la atingere şi acţionat. Comenzile climatizarii au fost şi ele redesenate dar şi montate într-o nouă poziţe, ergonomia fiind îmbunătăţită.
Planşa de bord se continuă cu
o nouă consolă centrală, ce aduce aminte de un alt model Renault, Megane 2. Are un spaţiu de depozitare pentru telefonul mobil de exemplu şi pentru două doze de băuturi.
Ambianţa interioară este completată de
noile tapiţerii, multe deschise la culoare, care mai inveselesc atmosfera. Per total, impresia lăsată este pozitiva. Până la urma interiorul e la fel ca cel de la
Dacia Sandero, nu?
Pagini: 1 2 3 4