Am testat Opel Cascada, cea mai nouă decapotabilă a germanilor
Când au apărut primele imagini oficiale cu noul Opel Cascada, am rămas plăcut impresionat de designul maşinii. Atunci am crezut că designerii Opel au făcut o treabă bună, însă după ce am văzut maşina pe viu cred că au făcut o treabă excelentă.
Am fost până în sudul Franţei pentru a testa noua decapotabilă Opel. O maşină care, cred eu, vrea să schimbe percepţia oamenilor despre marca auto germană.
EXTERIOR
Aşa cum am spus şi mai sus, cred că noul Opel Cascada arată foarte bine, atât în poze cât şi în realitate. Da, e adevărat că partea din faţă seamănă foarte mult cu noua Astra, însă restul maşinii are o identitate proprie, care o scoate în faţă.
Fiecare linie a fost trasă cu gândul la stil şi rafinament, chiar dacă este vorba despre o maşină care nu face parte din clasa premium, unde ne aşteptăm la o astfel de atenţie la detalii.
Până la urmă, asta au vrut cei de la Opel. Noua Cascada e mai mare decât fostul model Astra TwinTop, iar asta înseamnă că nu mai face parte din segmentul compact, ci a trecut în segmentul mediu, unde se bate cu băieţii mai mari, ca Audi A5 Cabrio şi Mercedes-Benz E-Class Cabrio. Dar, aşa cum am mai spus, Opel nu este o marcă premium, iar Audi şi Mercedes-Benz sunt premium. Rezultatul este o maşină care, cel puţin deocamdată, nu are un rival direct, fiindcă noua Cascada va fi mai ieftină decât concurenţii premium. Chiar şi aşa, însă, Opel promite o experienţă premium, dar cu bani mai puţini.
Spre deosebire de multe dintre decapotabilele moderne, care au acoperiş metalic retractabil, Cascada a primit un acoperiş clasic, din material textil. Această soluţie a permis desenarea unei maşini mai frumoase, dar şi reducerea greutăţii totale a maşinii. Potrivit Opel, întregul acoperiş cântăreşte doar 50 kg, iar această performanţă a fost posibilă prin folosirea de profiluri din aluminiu extrudat şi magneziu.
Bineînţeles, nu ar fi vorba despre o decapotabilă dacă acoperişul ar fi fix, nu? Ei bine, la Cascada, acoperişul textil se poate plia în 17 secunde, la viteze de până la 50 km/h. Şi nu e doar marketing, chiar funcţionează aşa cum scrie în comunicatul oficial. Mai mult, cei de la Opel mi-au spus că deschiderea şi închiderea acoperişului a fost testată la viteze de până la 90 km/h şi a funcţionat, aşa că poţi fi sigur că nu o să rămâi fără acoperiş dacă vrei să-l decapotezi în timp ce te mişti.
INTERIOR
Odată ce păşeşti înăuntru, e clar că te afli într-un Opel. Bordul din Cascada e aproape identic cu cel din noua Astra, cu excepţia părţii superioare a planşei de bord, care a primit o fâşie din piele, dar şi a scaunelor, care oferă o susţinere laterală excelentă şi sunt foarte confortabile.
Din păcate, în timp ce scaunele din faţă pot găzdui pe oricine în confort, cele două scaune din spate sunt potrivite doar pentru persoanele care au până în 1,80 m înălţime. Eu, cu cei aproape doi metri ai mei şi cu scaunul şoferului potrivit pentru mine, am stat cu picioarele lipite de scaunul din faţă şi cu capul lipit de plafon. Cred, însă, că e un compromis acceptabil la o maşină care arată atât de bine.
Chiar dacă bordul e de Astra, cu o consolă centrală plină de butoane şi butonaşe, simţi că nu eşti, totuşi, într-o Astra. Şi asta pentru că parbrizul înclinat şi uşile foarte lungi îţi aduc aminte că te afli, de fapt, într-o decapotabilă. Interiorul lui Cascada oferă o atmosferă mai altfel, care nu prea poate fi descrisă în cuvinte. E ca şi cum ai fi în casa unui prieten care are mobilă foarte scumpă, dar cu care te înţelegi îndeajuns de bine încât să îţi lase cheile pentru un weekend.
Un lucru care ar putea să te deranjeze în timp ce conduci cu acoperişul la locul lui este luneta, prin care nu vezi decât jumătăţi de maşină în oglinda retrovizoare, fiindcă e destul de scundă. Din nou, însă, designul e vinovat, pentru că e foarte greu să montezi o lunetă mare pe o decapotabilă cu acoperiş textil.
Calitatea materialelor este tipică Opel, adică plastice plăcute la atingere în partea de sus a bordului şi acceptabile odată ce ajungi mai jos. În Cascada, însă, scaunele profilate sportiv, disponibile în standard, şi inserţiile din piele reuşesc să ofere un plus de stil şi rafinament.
Simplu spus, materialele care sunt mai tari la atingere nu o să te deranjeze aproape niciodată, pentru că nu o să trebuiască să le atingi aproape niciodată.
Poziţia la volan este una relaxată, care nu te îmbie foarte mult să arunci maşina pe viraje, şi asta deoarece spătarul scaunului trebuie să stea ceva mai înclinat pe spate, ca să nu stai cu fruntea peste nivelul parbrizului. E drept, şoferii înalţi sunt mai afectaţi de unghiul parbrizului decât şoferii cu o înălţime medie.
Volanul e foarte gros, cred că e cel mai gros volan cu care am avut de-a face vreodată într-o maşină. Dar grosimea, care este dată mai ales de pielea perforată care acoperă „covrigul”, nu e deranjantă şi te face să conduci calm, aşa cum îi stă bine noii decapotabile de la Opel.
Portbagajul oferă o capacitate de încărcare de 380 de litri când acoperişul e ridicat şi scade la 280 de litri când conduci cu acoperişul pliat în portbagaj. Asta înseamnă că atunci când acoperişul e pliat, volumul portbagajului e la fel de mare ca la noul Audi A3 Sportback.
Detaliile despre performanţe, dar şi concluziile, în pagina următoare.