În România,
Hyundai Elantra este oferită cu un
singur motor pe benzină, de 1,6 litri şi 132 CP. Vorbim de
un propulsor aspirat, nu turbo, aşa încât turaţia de putere maximă
e destul de ridicată, la 6.300 rpm, iar cuplul motor maxim se
obţine şi el cam sus, la 4.580 rpm, având o valoare doar medie, de
157 Nm.
Din primele momente se observă că motorul e mai mult
gălăgios decât performant, urcând destul de lent în ture.
În teorie, acceleraţia până la 100 km/h se cifrează la 10,7
secunde, însă, în practică, trebuie să faci eforturi serioase dacă
vrei să obţii sportivitate de la maşină. În plus, cutia de viteze
are 6 rapoarte destul de lungi, chiar şi cele inferioare.
Chiar dacă pe hârtie pare că inginerii coreeni au impus noi
standarde cu acest motor (un raport de 82 CP/litru reprezintă o
valoare excelentă), în practică motorul pare puţin cam
„stors” şi realizezi destul de repede că răspunsul său nu este la
fel de optimist ca în teorie. Mai ales că, la turaţiile
mai înalte, nu sună sportiv, ci relativ gălăgios.
În schimb, Elantra se comportă foarte decent în trafic
normal sau în traficul urban. Curba de cuplu se dovedeşte
destul de bună şi la turaţiile joase, în intervalul 1.000-2.000
rpm, iar timoneria foarte bună face maşina plăcut de utilizat. În
treptele a doua şi a treia face faţă cu brio în aglomeraţiile
urbane, dar în treptele superioare, pe şosele, este necesară
retrogradarea la aproape orice manevră de depăşire. În condiţiile
în care depăşirile nu sunt prea rapide.
Cu Hyundai Elantra nu trebuie să te comporţi agresiv.
Este o maşină care preferă un stil calm de conducere, cel
mult rapid, dar fără a exagera şi fără a brusca maşina. De altfel,
feelingul general este de maşină care trebuie condusă elegant şi
finuţ: direcţie destul de moale, schimbare foarte uşoară a
treptelor, suspensie confortabilă şi elastică.
Mai ales suspensia se dovedeşte un avantaj pe drumurile
noastre, amortizarea gropilor şi denivelărilor mari fiind curios de
bună. În plus, zgomotele la rulare sunt mici, ca de altfel
şi cele aerodinamice, maşina demonstrând un foarte bun nivel al
insonorizării fonice.
Reversul medaliei se observă dacă se adoptă un stil
foarte alert de conducere: caracter subvirator pronunţat, direcţie
cu un feedback insuficient şi frâne cu un fading destul de
pronunţat. În mod clar, Hyundai Elantra 1.6 MPI nu e genul
de maşină care să te invite la o „partidă” pe drumurile
virajate.
E, însă, o maşină foarte bine gândită pentru şoferii cu
un comportament decent şi care, în general, nu au motive
să se grăbească mai mult decât permit legile bunului simţ. Din
acest punct de vedere, maşina dovedeşte un comportament dinamic pur
şi simplu corect, cu accent pe confort.
Tocmai din acest motiv consider că motorul de faţă este
prea puternic pentru ce a fost concepută Elantra. Din
punctul meu de vedere, 110-115 CP ar fi fost suficienţi pentru
acest propulsor, în contrapartidă fiind de preferat un cuplu puţin
mai mare, pentru depăşirile la viteze mari, precum şi scurtarea
primelor rapoarte din cutia de viteze, pentru un demaraj mai
eficient.
Mai ales că, din punctul de vedere al unei persoane cu apetit
pentru un dinamism mai pronunţat, nici suportul lateral al
scaunelor nu se dovedeşte suficient, iar volanul nu are o priză
exemplară, mai ales dacă vorbim de viraje rapide. În schimb,
raza de bracaj e suficient de mică, aşa încât manevrarea în
spaţii strâmte e destul de facilă.
În concluzie, Hyundai Elantra îi va satisface din plin
pe cei care apreciază un stil de conducere relaxat, confortul şi
uşurinţa în utilizare a maşinii fiind foarte bune. Un stil
agresiv sau sportiv este de evitat, deoarece nu le va satisface
pretenţiile celor care se aşteaptă la un comportament de
semi-hot-hatch. Elantra e o maşină confortabilă, care poate fi şi
rapidă, dar nu îşi propune să fie un etalon în domeniul
performanţelor şi comportamentului la limită.
În final, să vedem dacă noul Hyundai Elantra se dovedeşte o ofertă
atractivă ca buget