Am luat contactul cu noua generaţie Mazda6 – primele impresii

Am acut ocazia să conduc două versiuni de motorizare pe noua Mazda6, ambele de top: cea diesel de 2,2 litri şi 175 CP, respectiv cea pe benzină, de 2,5 litri şi 192 CP. Dieselul l-am avut pe sedan, în timp ce benzinarul pe break, ambele propulsoare beneficiind de cutie automată cu 6 trepte.

Înainte, însă, de a spune câte ceva despre motorizări, vreau să aduc în discuţie termenul SKYACTIV, pe care oficialii Mazda îl folosesc până la exasperare. Nu îi blamez, deoarece vorbim de un efort ingineresc demn de admirat.

Nu voi mai intra în detalii ţinând de proiectare şi materiale, ci vreau să sublinez principalul efect: reducerea masei maşinii şi creşterea rigidităţii. Practic, în categoria berlinelor medii, Mazda6 devine un lider din punct de vedere al masei proprii: cea mai uşoară versiune se laudă cu numai 1.300 kg, cu aproape 100 kg mai bine decât concurenţa directă.

Acest lucru contează foarte mult, deoarece, în mers, în principal pe traseele virajate, noua Mazda6 dă dovadă de o excelentă agilitate şi uşurinţă de manevrare. Lucru pe care l-am remarcat în cazul variantei break pe benzină, deoarece sedanul diesel am avut neşansa să îl văd ”la lucru” doar pe autostradă.

Nu voi exagera afirmând că Mazda6 Wagon 2.5 SKYACTIV se simte ca un hot-hatch compact, dar… senzaţia e destul de apropiată. Sau, dacă vreţi, nu îmi închipuiam că un break de 4,8 metri e aşa de uşor de manevrat şi atât de agil.

Apoi impresionează direcţia, cu un bun feedback şi o dozare foarte bună a raportului de demultiplicare, chiar dacă la viteze mici poate părea o idee cam moale pentru cei sportivi. Nicidecum, volanul cu o priză excelentă te face să te simţi tot timpul în control, iar puntea faţă se înscrie excelent pe trasa dictată.

Foarte bună stabilitatea şi la evitarea din scurt a obstacolelor, aici meritul major fiind al suspensiei. O suspensie independentă foarte bine calibrată, care pur şi simplu funcţionează fascinant. Adică oferă o stabilitate foarte bună, comparabilă la orice oră cu a nemţilor, însă, în paralel, e mult mai confortabilă decât orice maşină germană, aproape rivalizând cu francezii!

Ceva îmi spune că, deşi Mazda a rupt legăturile cu Ford (nu, noul Mondeo nu mai are nici un fel de componentă comună cu noua Mazda6), inginerii japonezi au învăţat multe de la inginerii Ford despre suspensii în timpul parteneriatului de până acum. Iar Mazda6 consider că oferă cel mai bun compromis între stabilitate şi confort în clasa medie la această oră.

Dar nu numai atât: este o adevărată plăcere să conduci noua Mazda6, deşi designul elegant sau interiorul minimalist nu prea par să aibă legătură cu spiritul ”Zoom-Zoom”. Ba bine că nu! Mazda6 e o berlină pasionantă, mai ales dacă vorbim de motoarele de top.

Despre dieselul de 2,2 litri nu am prea multe lucruri de spus: se simte potent, combinaţia cu noua cutie automată cu 6 trepte e fericită, iar voiajul pe autostradă e confortabil şi simţi tot timpul rezerva de putere asigurată de cuplul generos, de 420 Nm/2.000 rpm.

Nu pot uita, totuşi, de ingredientul ”Zoom-Zoom”: un sunet ciudat de sportiv la acceleraţiile în forţă, care le dă pur şi simplu peste nas celor de la BMW, cu dieselurile lor potente şi elastice, dar cu un sunet sub aşteptările fanilor.

Ajung acum la motorul pe benzină de 2,5 litri şi 192 CP. Atenţie, e un motor aspirat, de care unii s-ar putea să râdă: ”păi japonezii nu au auzit că se poartă turbo mai nou?!”. Au auzit, dar preferă să rămână conservatori, pentru că un motor aspirat e mai liniar şi promite o fiabilitate mai bună.

De la început trebuie să remarc faptul că această versiune vine standard cu o cutie automată cu 6 trepte – dar, chiar dacă are padele pe volan pentru schimbarea secvenţială a treptelor, mi-am dat seama curând că tânjeam după cutia manuală. Acest benzinar de top pur şi simplu vrea pe cineva dornic să conducă în spatele volanului.

În primul rând, sună excelent. Atât de bine, încât pe autostradă am mers nişte kilometri într-a treia cu 120 km/h, doar pentru plăcerea de a asculta motorul la turaţie înaltă. ”Zoom-zoom” din plin! Cred că un turbo ar denatura mult muzica acestui propulsor.

Apoi cuplul maxim, chiar dacă pare modest (265 Nm), este obţinut la o turaţie chiar redusă, de 3.250 rpm, aşa încât reprizele se fac în forţă, dar fără a te brutaliza. La peste 100 km/h, în kick-down, cutia retrogradează din a şasea în a treia, motorul urlă plăcut, iar maşina te propulsează, cu grijă, în depăşiri fulminante.

Nu în ultimul rând, pe cât de entuziasmant sună motorul la acceleraţii, pe atât de silenţios se dovedeşte la mers normal, fie în trafic urban, fie pe autostradă. Iar cutia te fereşte în fiecare moment de schimbări bruşte, pe care ţi le lasă doar în modul sport-secvenţial.

Sunt curios dacă, în realitate, se poate obţine un consum cât de cât apropiat de valoarea teoretică de numai 6,4 litri/100 km – în cele câteva zeci de kilometri în care am condus modelul Mazda6 2.5 Wagon, computerul de bord mi-a arătat o valoare mai mică de 9 litri/100 km, chiar ok dat fiind stilul mai agresiv adoptat.

În final, mi-am dat seama că Mazda6 e o maşină pentru şoferii care vor să conducă. Prin urmare, poziţia foarte bună la volan, scaunul coborând destul de jos, alături de minimalismul bordului sau displayurile mai convenţionale ale tabloului de bord pur şi simplu te lasă să te concentrezi la condus.

Un condus care, indiferent dacă e relaxat sau sportiv, mi-a lăsat o impresie foarte plăcută. Pentru o berlină de clasă medie, noua Mazda6 oferă o doză mult mai consistentă de dinamism decât mă aşteptam. Ceea ce mă face nerăbdător să testez maşina în România, într-un test mai lung şi mai detaliat.

Ba chiar sunt foarte curios să văd cum se comportă motorul pe benzină de 2,0 litri şi 165 CP, cu manuala de 6 trepte. Având un cuplu maxim de 210 Nm obţinut la 4.000 rpm şi ştiind cum merge propulsorul mai mare, de 2,5 litri, pot paria că Mazda6 2.0 îmi va lăsa o impresie la fel de bună.

În final, să vă împărtăşesc şi părerea mea despre preţurile maşinii – pe ultima pagină

Pagini: 1 2 3 4