Mai interesant este că motorul turbo cu injecţie directă
de benzină nu mai este aşa gurmand. În timpul testului
nostru consumul s-a situat în jur de 9 l/100 km. 80% din timp l-am
petrecut în oraş. Acest consum este ajutat şi de sistemul
start/stop cu care este dotat acum Cooper S. Sistemul nu este încă
suficient de rafinat şi devine enervant dacă ne deplasăm în
coloană. Poate fi dezactivat dar la următoarea pornire a maşinii se
reactivează.
Facelift-ul mai poate fi identificat şi prin stopurile
noi cu LED-uri şi spoilerul faţă redesenat. Două prize de
aer proeminente ies în evidenţă. Acestea folosesc la răcirea
frânelor. Şi la interior se pot observa câteva modificări. Consola
centrală este diferită iar designul sistemului de climatizare
automat este nou.
Deşi este un automobil puternic şi cu valenţe sportive,
MINI Cooper S este în esenţă un automobil de oraş. Şi este
total nepotrivit pentru acest mediu. Şi aici mă refer la oraşele
româneşti. Suspensia este mult prea fermă pentru o călătorie
plăcută. Orice denivelare este resimţită de cel de la volan până în
cel mai mic amănunt. Este atât de rigidă încă pe anumite denivelări
maşina „ţopăie” la propriu. Este normal că suspensia să fie tare
pentru a putea folosi toţi cei 185 CP dar inginerii au exagerat de
data asta. Deci pentru uz citadin, un Cooper normal sau poate chiar
un One sunt mult mai potrivite. Mai există şi ceva zmuceli în volan
atunci când accelerăm puternic de pe loc. Dar la 185 CP livraţi
prin intermediul punţii faţă, fenomenul de „torque steer” este
normal şi aşteptat de cel de la volan. Trebuie doar să te ţii mai
bine de volan în momentul unei acceleraţii puternice pentru a putea
contracare efectele virarii induse de cuplu motor.