Alfa Romeo Spyder – test
La cît de bine arată Spyder, cu siguranţă că o femeie la fel de apetisantă ar fi plină de fumuri. Ar încerca să exploateze la maximum atuul oferit atît de generos de Dumnezeu, însă nu m-ar mira ca lumea din jurul ei să descopere că nu-i decît o carcasă minunată, dar complet goală.
Încercările inginerilor n-au rămas fără rezultat, interiorul fiind poate unul dintre cele mai bune făcute de Alfa vreodată.
Lăsînd deoparte designul (care, fireşte, este la cele mai înalte cote), să observăm cum, peste tot, mîinile noastre ating doar materiale de calitate, fie că este vorba de plastice, fie de piele sau metal.
Diesel pe cabrio?! Da, în mod normal nu pare cea mai reuşită combinaţie, însă aici ea capătă un nou înţeles. “Benzinele”, din păcate, nu prea au vînă (dar asta e altă poveste), în timp ce acest diesel i se potriveşte maşinii ca o mănuşă. Mai mult, datorită filtrului de particule, nici vorbă de fumuri. Deci, iată, se poate.
Singura problemă o reprezintă vibraţiile pe care le transmite, mai ales în scaune, la relanti. În rest, trage bine (de pe la 1.400 rpm), nu se plafonează repede, iar resursele sale sînt exploatate judicios de transmisia manuală cu 6 rapoarte. Aceasta din urmă are o timonerie extrem de precisă şi, împreună cu direcţia chirurgicală (şi grea), dă de lucru mîinilor într-un mod plăcut.
În regim sportiv, greutatea mare (1.660 kg) îşi spune cuvîntul (roţile faţă pierd aderenţa repede), dar comportamentul subvirator poate fi controlat cu brio. Cu pilotul de teste ca deschizător, am încercat un parcurs mai spre limită şi n-am fost oripilaţi deloc.
Pentru un vector de imagine (declarat), Spyder se descurcă onorabil, iar cu acest motor pare să fie alegerea perfectă, chiar dacă “mîrîie” cam tare.