Alfa Romeo Mi.To. – Test în Italia

Într-o alcătuire atât de mică, am rămas surprins să descopăr loc suficient pe bancheta din spate pentru o persoană de 1,90 metri ca mine. La nivelul genunchilor nu am fost deranjat, dar la cel al capului parcă am resimţit nevoia a 2-3 centimetri în plus. M-am temut că voi avea motive de insatisfacţie vis-a-vis de vizibilitate, dar nu a fost cazul, aceasta păstrându-se în limite decente chiar şi în oglinda retrovizoare din interior.

Din punct de vedere tehnic, lucrurile au fost relativ simple pentru italieni, pentru că Alfa Mi.To este construită pe aceeaşi platformă ca şi Fiat Grande Punto. Totuşi, între un Fiat şi o Alfa Romeo, diferenţele sunt mai degrabă de ordin temperamental, fapt ce a condus la o suspensie revizuită. Puntea faţă a primit o suspensie MacPherson, în timp ce pe spate suspensia este semiindependentă cu bară de torsiune. În mod cert, efortul inginerilor a dat rezultate: maşina are un ruliu extrem de redus pe viraje, iar zgomotele ajunse în interior de la trenul de rulare sunt sensibil atenuate.

Tehnicienii italieni au mai venit şi cu vreo două găleţi de electronică, pe care literalmente le-au vărsat în Mi.To. Poate cel mai interesant sistem, în condiţiile în care Mi.To aspiră la titlul de cea mai sportivă maşină din clasă, este Q2 Electronic, care încearcă să joace rolul unui diferenţial central autoblocabil. Pe viraje, sistemul frânează roata faţă de pe interior şi distribuie cuplul motor la roţi de pe exterior. Un rezumat al tuturor sistemelor electronice prezente la bord îl veţi găsi lângă levierul cutiei de viteze, sub forma unui mic selector.

Italienii îi spun DNA, o abreviere a denumirilor celor trei regimuri care pot fi selectate – Dynamic, Normal şi All Weather. Putem vorbi despre o maşină sport doar pe setarea Dynamic, acolo unde răspunsul propulsorului la acceleraţii este prompt. Direcţia e grea, te implică, dar, din pricina asistării electrice variabile, are mici momente de inexactitate.

În rest, avem de-a face cu o maşină obişnuită, de zi cu zi, una în care cei 155 CP livraţi de către propulsorul turbo de 1,4 litri parcă nici nu se simt. Nu-i pot reproşa acest calm, pentru că mica herghelie se află la depărtare de o tastă. Extrem de bine făcută e şi cutia, precisă şi plăcută în utilizare, ca şi dozarea frânelor.

Am rămas surprins să descopăr că luminile de avarie intră în funcţiune şi în cazul unor frânări mai puternice, nu doar violente cum eram obişnuit în cazul altor modele. Pe lista de motorizări veţi mai găsi un diesel de 1,6 litri care dezvoltă 120 CP şi 320 Nm, plus propulsorul de 1,4 litri care, fără ajutorul turbinei şi cu limitări electronice, oferă 78 CP şi 120 Nm.

Rămânând în registrul formelor zărite atunci când numărul candelelor îţi permite să te desprinzi de imaterial şi să ancorezi în concret, ajungi la întrebări de genul: Cine sunt ei ca să se creadă deja mit? Oare se cred singuri pe lume, de-şi permit luxul de a face abstracţie de ceilalţi?…

Am tot asistat la lansarea unor modele care îşi doresc enorm să fie câte puţin din toate, dar nu prea izbutesc. Alfa Romeo Mi.To. reuşeşte să ofere acel ceva luat de la fiecare într-un dozaj suficient pentru a te copleşi. Din frondă, mi-am permis să pun la îndoială mitul… dar nu prea am găsit argumente ca să continuu duelul. Designul este o interpretare la scară compactă a liniilor lui 8C Competizione – şi nu prea poţi da greş când te inspiri de la probabil cea mai frumoasă maşină a vremurilor noastre.

Sursa de inspiraţie este aşadar evidentă, lucru cu care italienii se mândresc. Este incredibil cum au reuşit designerii din Peninsulă să înghesuie într-o caroserie minionă atâta reverie creatoare. Ai impresia că îţi cumperi un 8C Competizione sub forma unui cub cu esenţe, aşa că prima grijă când ajungi acasă este să îl îmbibi în apă pentru a obţine soluţia ideală. Cea mai interesantă senzaţie survine atunci când zăreşti în oglinda retrovizoare o parte a lui Mi.To.: tresari şi, involuntar, începi să cauţi pe micuţele petece din sticlă silueta unui 8C.

În tot acest răstimp, Alfa Romeo Mi.To reuşeşte să rămână o chintesenţă de Alfa Romeo şi din punctul de vedere al designului, şi al celorlalte detalii. Noul model Alfa îl poate numi la fel de uşor părinte pe TZ2 sau pe Giulia Spint, aducând în registrul consumatorului de zi cu zi un design rezervat celor privilegiaţi. La prima vedere, maşina pare mult mai compactă decât este, datorită unor artificii gen praguri false desenate în portiere sau tema trapezoidală prezentă la configurarea spatelui.

Din punctul de vedere al designului, Mi.To. reuşeşte să reînvie povestea maşinuţelor italiene temperamentale şi totodată senzuale. La interior descoperi o Alfa: maşina te priveşte şi te îmbrăţişează în acelaşi timp. Poziţia la volan este bună, dar parcă o idee mai înaltă decât a lui Grande Punto. În schimb, toate detaliile care fac deliciul unui fan Alfa sunt acolo: ceasurile tabloului de bord, lumina roşie, volanul sport cu priză excelentă…

Î