Volvo S80 facelfit – impact extrem de puternic

Trebuie să recunosc că nu am fost foarte încântat de ideea
unui S80 cu transmisie manuală. De fapt sunt complet împotriva
cutiilor manuale pe maşini premium sau SUV-uri. Nu ştiu de câte ori
s-o mai spun şi nu ştiu cine sunt oamenii ăştia care preferă să
facă ei ceva ce deja cutiile automate moderne o fac nu doar mai
rapid dar şi mai eficient.

Parcă îţi taie din senzaţia de lux atunci când trebuie să schimbi
tu vitezele într-o maşină al cărei scop este să te încânte prin
confortul său. Dar practic vorbind, cutia este plăcută la
exploatare şi nu incomodează, nu agaţă deloc.

Accelerează puternic, iar propulsorul D5 te răsplăteşte cu nu mai
puţin de 420Nm, disponibili de la 1.750rpm… dar şi cu poate cea
mai evidentă funcţie de over-boost pe care am avut plăcerea s-o
„întâlnesc”. Aceasta intră în joc după pragul celor 3000rpm, iar
S80 D5 trage puternic până aproape de începutul zonei roşii, mai
exact pe la 5.000rpm.

Prima sută de km/h este atinsă în 8 secunde, însă pare să
vină mult mai rapid. Mai impresionant decât sprintul până la sută
este ce se întâmplă după ce ajungi la această viteză şi accelerezi
în continuare. Cuplul şi caii putere în plus îşi spun cuvântul iar
maşina îşi poate continua accelerarea fără întreruperi până la,
teoretic, 230km/h (netestaţi de noi, evident).

Ţinuta de drum este exemplară, la fel ca înainte. Atât la viteze
mari cât şi pe viraje, S80-ul îşi păstrează „calmul” în orice
condiţii de exploatare. Suspensia este foarte confortabilă,
absoarbe cu uşurinţă denivelările şi amplifică senzaţia de confort
de la bordul limuzinei suedeze.

În ceea ce priveşte economia, ţin să spun că l-am condus 3 zile
prin mediul urban aproape în totalitate, cu doar o mică ieşire pe
DN1, iar consumul mediu calculat de computerul maşinii nu a depăşit
9.8 litri %.

Avem
aici un alt caz unde trebuie să uităm de orice prejudecată în ceea
ce priveşte automobilul suedez. Vom vorbi despre o maşină care nu
doar că se luptă cu toate limuzinele premium de clasă medie, ci o
face de la egal la egal.

Acest segment cuprinde nişte nume grele precum BMW Seria 5,
Mercedes-Benz E-Klasse, Audi A6, Jaguar XF, Chrysler 300C, Cadillac
CTS, Lexus GS, Citroen C6 sau Honda Legend. Volvo S80 este fix aici
lângă ele în materie de calitate, ţinută de drum şi chiar şi
motorizări.

Am condus versiunea cu facelift a acestuia, o maşină, ce-i drept,
foarte puţin schimbată. Singurele diferenţe le reprezintă noua
grilă frontală cu o siglă mai mare, un spoiler nou, un insert de
crom în spate şi inscripţia „Volvo” de pe portbagaj – care a fost
mărită şi acum se vede şi din spaţiu. Noroc cu telescopul Hubble.
Era mai elegantă inscripţia aceea mai micuţă de dinainte.

La interior, volanul este uşor altfel, cu un insert de „metalic”
în partea de jos a braţelor, şi cam atât. Materialele sunt
excelente, chiar la nivelul nemţilor şi peste cele dintr-un 300C,
Citroen C6 sau Lexus GS.

Spaţiul pentru şofer şi pasageri este amplu, ampatamentul fiind
aproximativ acelaşi cu cel al unui Audi A6. Tehnic vorbind, marea
noutate o reprezintă motorul turbodiesel D5 care acum are 205 cai
putere, faţă de cei 185 de sub capota modelului fără
facelift.

Am condus ambele motoare şi pot spune sincer că cei 20 cai în plus
sunt nu numai bineveniţi dar şi destul de evidenţi pe demaraje. Mai
ales pe versiunea manuală cu 6 trepte testată aici. Însă în ceea ce
priveşte aspectul exterior, maşina arată la fel de bine ca şi
înainte. Formele sale sunt extrem de elegante. Estetic pare lung
(chiar este, la 4.851 mm ai săi) şi bine plantat pe şosea.

Pagini: 1 2