Volvo C30 facelift – test în premieră

Aşadar,
Volvo C30 este mult mai mult decât un hatch cu un aspect sportiv.
Are o ţinută de drum excelentă la absolut orice viteză. Iar acest
lucru nu poate fi spus despre orice maşină. Direcţia a rămas la fel
de fermă şi destul de precisă, comparabilă chiar cu cea a unui A3,
iar interiorul rămâne unul dintre cele mai reuşite de pe
piaţă.

Sistemul audio standard este mai mult decât decent şi aproape că
m-a făcut să uit de sublima şi evident opţionala zeitate fonică de
la Dynaudio – o dotare care merită apreciată. Cabina unui Volvo
poate nu este pe gustul oricui, însă aici, la ProMotor, ne-am
învăţat să apreciem aspectul curat, aşa-zisa „consolă plutitoare”,
materialele foarte bune şi, nu în ultimul rând, gadgeturile şi
sistemele de siguranţă tipice brandului suedez.

Interiorul beneficiază acum de inserturi noi, culori proaspete şi
posibilităţi mai multe de configurare, în funcţie de preferinţele
clientului. Personal, îi admir pe cei de la Volvo pentru această
mentalitate şi pentru coerenţa limbajului de design
exterior-interior şi pot spune sincer că nu există niciun model în
gama lor pe care nu l-aş conduce mândru, în viaţa de zi cu zi.

Îmi aduc bine aminte toamna anului trecut, mai exact
zilele petrecute la Salonul Auto din Frankfurt, unde cei de la
Volvo au prezentat lumii versiunile cu facelift ale modelelor C30,
respectiv C70. Ţin minte că eram foarte impresionat de aspectul
ultra-modern, de formele aproape organice ale părţilor frontale şi,
bineînţeles, de asemănarea cu conceptul ce urma să devină mai
târziu noul Volvo S60.

Da, văzut din faţă, C30 facelift aduce foarte mult cu noul S60, iar
pentru cei dintre noi care lucrăm în acest domeniu, diferenţa faţă
de versiunea fără facelift este de-a dreptul uriaşă. Acum, C30 este
mai modern şi, de ce nu, mai atrăgător, atât pentru publicul
masculin, cât şi pentru cel feminin.

O tipă într-un Tiguan m-a întrebat dacă acesta este „noul Volvo” şi
i-am răspuns că este pur şi simplu C30-ul redesenat frontal, plus
mici alte modificări. Apoi a mers în faţa mea cu 40km/h până la
următorul semafor, probabil ca să-l privească mai atent din
faţă

. Era cât pe-aci să lovească maşina din faţa ei din cauza atenţiei
acordate oglinzii retrovizoare. Haha! Un bărbat n-ar fi făcut asta
niciodată, sau cel puţin nu pentru un automobil numit altfel decât
Bugatti, Lamborghini sau alte nume care-ţi înmoaie genunchii.

Întâmplarea cu pricina m-a lămurit, oarecum, în privinţa celor
atraşi de C30: bărbatul sau femeia? Sau vampirul din Twilight – în
primul film conducea un C30, în New Moon un XC60. Mă simt stupid că
ştiu aceste detalii din film, dar jur că m-am uitat la ele pe
sărite, cu o completă lipsă de interes faţă de porumbeii ăia.

Pagini: 1 2