Vine varaaaa! Cu Mini Roadster Cooper S

Cum altfel să arate noul Mini Roadster dacă nu ca o bombonică de fiţe? Dar şi ca un Mini veritabil, în acelaşi timp. Se pune întrebarea la ce e bun Mini Roadster, din moment ce în gamă există Mini Cabrio? Ei bine, aş putea spune că noul Mini Roadster e dedicat egoiştilor.

În primul rând, oferă numai două locuri, faţă de Mini Cabrio, care are 2+2 locuri. Apoi, Mini Roadster are o alură mai agresivă, mai sportivă, ba chiar mai tupeistă decât Mini Cabrio, care, prin comparaţie, pare o maşinuţă timidă cu parbrizul ei mai vertical şi linia laterală orizontală. Faţă de Mini Cabrio, noul Mini Roadster e o declaraţie mult mai serioasă de independenţă şi fun.

Chiar şi când sunt capotate, cele două modele sunt suficient de diferite: acoperişul lui Mini Cabrio transformă maşina într-un hatchback cu o formă binecunoscută, în timp ce micul soft-top al lui Mini Roadster îi conferă acestuia un glamour aparte, păstrând, prin stilul „3 volume” caracterul sportiv şi exclusivist.

Singurul reproş pe care îl aduc maşinii de test este culoarea fadă şi lipsa stickerelor de personalizare, care contribuie foarte mult la accentuarea imaginii de „bad boy” a lui Mini Roadster. Oricum, versiunea Cooper S reuşeşte să-ţi atragă atenţia prin unele detalii, cum ar fi evacuările plasate central, arcele de securitate cromate, în spatele tetierelor, sau mica aripă deportantă de pe capota portbagajului, care se ridică automat la viteză ridicată, dar poate fi acţionată şi de la un buton din interior.

Apropo de interior, lucrurile nu se schimbă în ce priveşte bordul sau spaţiul pe scaune. Totul este familiar şi plin de elemente rotunde, neexistând diferenţe între Mini Cabrio şi Mini Roadster la capitolul look, materiale sau finisare. Rămâne un mic regret: faptul că multe detalii cromate sunt, de fapt, din plastic, aşa că nu ştiu cum vor rezista în timp la razele solare.

În schimb, lipsa unei banchete în Mini Roadster reprezintă un câştig pentru spaţiul destinat bagajelor: cele mici, de genul plaselor de shopping de la mall, au loc destul în spatele scaunelor, iar nişte genţi sau valize de voiaj au acum mai mult loc în portbagaj, deoarece acesta are o capacitate de 240 de litri (faţă de 170 litri la Mini Cabrio). Pentru un weekend în doi, Mini Roadster e mai mult decât satisfăcător ca spirit practic.

Cei mai pretenţioşi ar putea fi, însă, miraţi de faptul că soft-top-ul nu are acţionare electrică, deşi acest lucru se întâmplă la Mini Cabrio. În teorie, acest lucru îi conferă lui Mini Roadster un caracter mai purist – în practică, însă, maşina e mai ieftină cu vreo câteva sute de euro faţă de Mini Cabrio cu aceeaşi motorizare…

Indiferent de adevăratul motiv, decapotarea şi capotarea maşinii e extrem de simplă, dar e de preferat să ai puţină condiţie fizică, deoarece mecanismul nu e foarte facil de manipulat. Manevrele sunt, însă, intuitive, iar viteza de capotare, în cazul apariţiei stropilor de ploaie, poate fi mult mai rapidă decât la orice acoperiş electric actual.

În concluzie, Mini Roadster este o apariţie foarte drăguţă pe şosele, ba chiar de natură să întoarcă multe capete. Nu doar pentru că e un cabriolet life-style egocentrist, ci pentru că afişează şi o doză destul de mare de sportivitate.

Care oare se regăseşte şi când eşti în spatele volanului? Alfăm pe pagia următoare