The one and only: Jeep Wrangler 2.8 CRD Sahara

Câtă vreme rămânem pe şosea, Wrangler nu impresionează în mod pozitiv nici prin direcţia inexactă ori frânarea cam lungă, iar la virajele strânse trebuie atenţie mai mare dacă se rulează în 4×2. Însă nu pot spune că sunt minusuri majore, câtă vreme orice offroader care aplică aceeaşi reţetă constructivă se comportă cam la fel (pe de altă parte, au rămas prea puţine maşini de acest fel…).

Sub capotă, acest Wrangler oferă o singură motorizare în Europa: este vorba de un diesel de origine Mercedes-Benz, având 4 cilindri, common-rail şi o cilindree de 2,8 litri. Pentru că vorbim de o masă de 2 tone, cei de 200 CP sunt suficienţi în majoritatea cazurilor, dezamăgiţi urmând a fi doar cei care visează la V6-le pe benzină de la americani, de 285 CP.

Cine are Wrangler şi stă cu el doar pe şosea, ar trebui să se împuşte, deoarece comite un sacrilegiu: Wrangler-ul e făcut parcă pentru a merge doar pe lângă asfalt. Şi îi plac în egală măsură atât noroaiele, cât şi bolovanii. De remarcat că limitele cauciucurilor de serie all-terain Goodyear Wrangler (ce coincidenţă de nume!) sunt destul de largi, aşa încât un Wrangler nepreparat face faţă în multe situaţii din afara drumurilor normale.

Cei care înainte blamau spaţiul interior prea redus în spate vor înţelege acum avantajele unui ampatament scurt şi ale unor unghiuri de trecere foarte bune (38 de grade unghiul de atac şi 32 de grade cel de ieşire), Wrangler descurcându-se foarte bine şi fără ajutorul reductorului – poate trece prin multe locuri doar cu tracţiunea 4×4, fără a-ţi da emoţii şi fără a fi neapărat un specialist într-ale offroadului.

E, totuşi, deranjantă plasarea nu tocmai la îndemână a butonului de decuplare a ESP-ului: în cazurile în care ţi se opreşte motorul în situaţii delicate, la repornire nu trebuie să uiţi să decuplezi ESP-ul, altfel poţi avea surpriza să nu mai pleci din mocirlă sau să rămâi în şanţ. O dată eliminată bariera electronică, tracţiunea integrală îşi spune cuvântul şi Wrangler-ul se descurcă foarte bine, mai ales dacă apelezi şi la reductor (atenţie, doamnelor, trebuie ceva efort la manevrarea manetei).

Totuşi, pentru un plus de aderenţă recomand versiunea superioară Rubicon, care beneficiază de bară stabilizatoare cu deconectare electronică – acest lucru ajută la o încrucişare mai bună a punţilor, deci la păstrarea contactului roţii cu solul în mai multe situaţii, ceea ce poate face diferenţa între „am trecut cu brio” şi „trebuie să mă laş păgubaş”.

Pe de altă parte, să ne-nţelegem, cine vrea comportament profesionist în offroad e obligat să apeleze la accesorii after-market specifice: de la suspensii până la roţi şi blocante. Un Wrangler standard este în măsură să satisfacă doar apetitul pentru aventuri decente ale celor care (încă) nu se prea pricep la offroad, decât foarte puţin.

În plus, mecanica robustă îl recomandă drept un all-rounder mult mai capabil decât SUV-urile actuale, cu preţuri similare, faţă de acestea Wrangler fiind dezavantajat doar la capitolul dinamică pe asfalt şi caracter practic – dacă lucrurile astea sunt primordiale pentru tine, atunci e clar: nu eşti client de Wrangler.

Până la urmă, îşi merită Wrangler banii? Vedem concluziile pe ultima pagină

Pagini: 1 2 3 4