Testată: Toyota Land Cruiser 150 facelift. Specialistul cu salopetă business

Toyota Land Cruiser 150 se deosebeşte esenţial de majoritatea SUV-urilor actuale prin faptul că nu are caroserie autoportantă, ci rămâne fidelă soluţiei şasiului separat de caroserie. Ceea ce promite o robusteţe crescută în offroad, dar reversul medaliei este comportamentul mai greoi pe şosea faţă de celelalte SUV-uri.

Nu e un sprinter pe şosea, dar nici nu se face de râs

Adică pretenţiile sportive sau comportamentul agresiv la volan ies din discuţie în cazul marelui Land Cruiser 150, garda la sol de 220 mm şi suspensia suplă nefiind potrivite pentru cei care vor dinamism la cote înalte pe traseele virajate. Ceea ce nu înseamnă că nu poţi merge tăricel cu maşina – atâta doar că, în curbe, ruliul e destul de amplu, direcţia nu e nicidecum incisivă, iar agilitatea e un termen vag.

Suspensia controlabilă electronic are şi un mod SPORT, iar garda la sol poate fi coborâtă puţin, dar lucrurile nu se schimbă fundamental. Mai ales că motorul diesel de 3,0 litri ”scoate” doar 190 CP, iar cutia automată schimbă lent cele 5 trepte, ceea ce e clar insuficient pentru amatorii de performanţe dinamice.

Oferă un bun nivel de confort şi siguranţă. Ba chiar preferă macadamul în locul asfaltului

Însă aş face din nou o greşeală majoră să privesc Land Cruiser-ul prin prisma dinamismului pe şosea. Pentru că nici inginerii, nici clienţii acestei maşini nu pun accentul pe aşa ceva. Pur şi simplu, Land Cruiser e confortabil şi sigur pe asfalt, performanţele fiind oneste pentru o maşină de teren aşa de voluminoasă.

Specialitatea lui Land Cruiser este, în mod clar, terenul accidentat. Nu foarte accidentat, pentru că, totuşi, e o maşină lungă, cu console voluminoase şi unghiuri de trecere ceva mai bune decât ale altor SUV-uri. Dar şasiul separat şi tracţiunea integrală sofisticată recomandă offroaderul japonez oricui vrea să iasă fără emoţii de pe asfalt.

Ei, da, un mediu mult mai potrivit pentru temerarul Land Cruiser 150

Cu o singură (şi foarte importantă) precizare: fără pneuri adecvate, sistemul 4×4 complex devine inutil dacă ”piesa” dintre scaun şi volan decide să se arunce fără discernământ în situaţii complicate, unde aderenţa e precară, iar conformaţia terenului poate duce la suspendarea ”pe burtă” a mastodontului de circa 2,2 tone.

În general, însă, tracţiunea integrală permanentă cu diferenţial Torsen face faţă cu brio multor tipuri de teren, iar cuplul generos, obţinut la turaţii joase, nu pune probleme la urcarea pantelor destul de abrupte. Ba chiar îţi vine să te întrebi de ce e dotat Land Cruiser cu atâtea delicatese tehnice.

O fi el mare, dar camerele de filmat te ajută să-l strecori prin multe locuri. Fără să-l zgârii

Ei bine, având o ”educaţie” de offroader serios, nu lipseşte reductorul, care e util şi dacă se tractează lucruri grele (de exemplu, o barcă sau o rulotă mare), dar mai ales dacă se trece printr-o porţiune noroioasă care prezintă risc. De aceea e bine că Land Cruiser beneficiază şi de blocarea diferenţialului central, dar şi de a celui spate (doar pe versiunile având cutie automată).

Sincer, trebuie să ajungi într-o situaţie foarte delicată pentru ca să foloseşti aceste ”arme”, iar cel de la volan e de preferat să aibă experienţă şi să cupleze din timp reductorul sau să blocheze diferenţialele. Chiar şi aşa, am reuşit să rămân blocat destul de uşor într-o porţiune mai adâncă de zăpadă, terenul de dedesubt fiind noroios – probabil nici măcar pneuri mud-terrain nu ar fi fost suficiente pentru a scăpa de acolo singur.

Are şi Land Cruiser-ul nişte limite, totuşi… Unde nu-s pneuri potrivite, vai de capul tău

Şi totuşi, la ce foloseşte imensul comutator de pe consola centrală? Ei bine, acesta deserveşte două sisteme electronice foarte complexe. Pe de o parte, de la acest comutator se selectează unul dintre cele 5 programe ale MTS (Multi-terrain System), care adaptează sistemele maşinii în funcţie de diversele tipuri de teren pe care se rulează, pentru o eficienţă cât mai bună.

Pe de altă parte, se pot alege 5 trepte de funcţionare ale sistemului Crawl Control, care se pretează la abordarea bolovanilor. Şi asta nu e totul: pe display-ul central se pot urmări imagini din proximitatea maşinii, graţie camerelor de filmat ale sistemului Multi-terrain Monitor. Deci teoretic poţi vedea pe unde ”calcă” maşina, fără a te mai da jos din maşină.

Începem cu nişte pietre mici, de încălzire. După care putem ”servi” nişte bolovani serioşi, ce ziceţi?

Promisiunile inginerilor sunt mari, însă personal mă întreb cine ar risca să-şi deterioreze Land Cruiser-ul în condiţii atât de dificile… Le recomand celor care aleg o asemenea maşină să facă o ”încălzire” pe traseul de offroad amenajat de Toyota România în Bucureşti. E important de înţeles şi în practică la ce sunt bune toate aceste sisteme.

Părerea mea e că un utilizator obişnuit va folosi foarte rar centrala de comandă offroad, al cărei rol e mai mult psihologic: rişti mai puţin decât în alte maşini să rămâi ”de căruţă” pe coclauri. Pe de altă parte, Land Cruiser sunt sigur că îi va face pe cei mai mulţi să devină mai aventurieri decât credeau, deci clienţii acestei maşini vor deveni subit mai ocupaţi în weekenduri.

A venit momentul să dăm răspuns la întrebarea ”merită cumpărată Toyota Land Cruiser 150 facelift?” – aflăm PE ULTIMA PAGINĂ

Pagini: 1 2 3