Testat în România: Volvo V60 D3 Geartronic

Modelul Volvo V60 din testul nostru beneficia de motorizarea diesel de 2,0 litri şi 163 CP, care se ascunde sub indicativul D3, iar cutia de viteze era Geartronic, automată, cu 6 trepte. Prin urmare, un pachet care inspiră, în primul rând, confort.

VEZI AICI DATELE TEHNICE ALE LUI VOLVO V60

Apăsarea cu hotărâre a pedalei de acceleraţie se conformează termenului „confort” în primele fracţiuni de secundă. Însă, o dată ce acul turometrului a ajuns între 1.500 şi 2.000 rpm, maşina te împinge în scaun cu o vigoare neaşteptată.

Nici reprizele nu dezamăgesc, V60 inspirâdu-ţi dinamism şi ajutându-te mult în manevrele de depăşire rapidă. Interesantă frâna de motor destul de puternică, atunci când laşi pedala de acceleraţie. Însă nu prea merită să te deranjezi cu schimbarea secvenţială a treptelor, cutia se descurcă foarte bine în modul automat.

Însă, revenind la interiorul maşinii, ambianţa interioară te îmbie mai mult la calm decât la sportivitate. Aici mai aduc în discuţie şi motorul, o idee cam prea prezent în habitaclu peste 3.000 rpm. Iar, la viteze mari, specifice rulajului pe autostradă, încep să devină pregnante şi nişte vâjâituri aerodinamice. Din fericire, suntem departe de zona zgomotelor dizgraţioase.

Mai e ceva care îţi va „da peste mână” dacă vrei să simţi adrenalină: direcţia cu insuficient feedback. Este servoastistată electric şi are trei moduri de setare. Pe „LOW” e ca şi cum ai apăsa butonul „City” la un Fiat, volanul devenind extrem de uşor de manevrat, ceea ce e ok la manevrele de parcare. Setarea „MEDIUM” mi se pare de preferat în restul timpului, câtă vreme nu ai pretenţia la o eficacitate exemplară.

Pe „HIGH”, volanul ar trebui să fie tare şi să ofere un feedback bun, mai ales la manevrele bruşte. Din păcate, e valabilă doar prima caracteristică, cea a tăriei, pentru că feedbackul are de suferit. Într-un regim mai sportiv, chiar dacă volanul se ţine foarte bine în mâini, nu vei fi satisfăcut de cum „simţi” drumul, mai ales dacă intervin şi uşoare denivelări. Din această cauză, un traseu virajat nu va fi plăcut de abordat în forţă.

Pe de altă parte, modelul de test era echipat cu opţiunea „Şasiu Confort”, care, chiar dacă te duce cu gândul la ruliu, se dovedeşte o alegere înţeleaptă. În primul rând, oferă un confort excelent la trecerea peste denivelări, Volvo V60 plasându-se în topul breakurilor medii din acest punct de vedere.

Punând sistemul de control al stabilităţii pe „off”, se remarcă un caracter subvirator cam accentuat, ceea ce, dublat de feedback-ul insuficient al direcţiei, te va pune să pui sprtivitatea în cui în cazul acestei versiuni.

Cred că, la ora actuală, compromisul între confort şi stabilitate al suspensiei lui Volvo V60 este chiar peste al bavarezilor. Şi, de reţinut, vorbim de suspensia confort! Nu ar trebui, totuşi, să ne mire aces lucru, deoarece V60 beneficiază de know-how-ul Ford în acest domeniu. O carte de vizită când vorbim despre trenuri de rulare excelente.

Am lăsat la final performanţele sistemului de frânare, deoarece Volvo V60 excelează în acest sens. Dozajul pedalei de frână este foarte bun, intervenţia ABS-ului este progresivă, iar rezistenţa la oboseală chiar foarte bună.

Ultimul lucru merită toate aprecierile, pentru că V60, având cutie de viteze automată, se bazează în majoritatea timpului doar pe discurile de frână. Chiar şi la viteze foarte mari, frânările de urgenţă îţi inspiră o puternică senzaţie de siguranţă. Atenţie, însă, la senzaţiile pe care le pot resimţi în stomac pasagerii dacă se frânează brusc… Pentru că V60 opreşte foarte eficient.

Înainte de a vedea ce înseamnă bugetul în cazul lui Volvo V60, trebuie să fac o mică paranteză: capitolul siguranţă dinamică Volvo.

De aceea mă voi opri, în următoarea pagină, asupra pleiadei de astfel de sisteme electronice.

Pagini: 1 2 3 4 5