Testat în România: Lexus IS 300h. Achtung, hybrid-ninja attack!

O mică paranteză teoretică despre ce înseamnă indicativul 300h din cazul noului Lexus IS: este vorba despre un sistem de propulsie hibridă, care combină un motor pe benzină şi un motor electric, alimentat de la baterii de tip nichel – hidruri metalice, plasate sub podeaua portbagajulu.

Pentru nemţi, motorul termic pare cam prea puţin potent raportat la cilindree: dezvoltă 181 CP dintr-o capacitate cilindrică de 2,5 litri – dar, aşa cum ne-a obişnuit Toyota în cazul sistemelor sale hibride, motorul pe benzină cu ciclu Atkinson promite o fiabilitate foarte bună, precum şi o disponibiltate exemplară.

Motorul electric, în schimb, e curios de puternic, nefiind doar un ”aghiotant” pentru motorul termic. Puterea motorului electric se cifrează la 105 kW (143 CP), în timp ce cuplul maxim de 300 Nm este mult mai bun decât cuplul maxim al motorului termic (221 Nm/4.200-4.500 rpm).

Aşa încât sistemul hibrid asigură o putere maximă de 223 CP maşinii japoneze. Adică la nivelul motoarelor turbo pe benzină de 2,0 litri ale teutonilor. Ori, oarecum agasant pentru fanii diesel, ceva mai bine decât motoarele common-rail ale aceloraşi teutoni.

În practică, apăsarea butonului de pornire din dreapta volanului are de cele mai multe ori ca efect… liniştea. Displayurile din Lexus IS 300h se animă, dar zgomotul familiar al motorului lipseşte, deoarece pornirea de pe loc îi cade în sarcină motorului electric (dacă bateria este suficient de încărcată).

O tură prin mediul urban ne arată că, în modul ECO şi apăsând pedala de acceleraţie cu atenţie, se poate merge în regim strict electric până pe la 30-40 km/h. Iar în pauzele de la semafoare sau când se decelerează, computerul sistemului hibrid întrerupe rapid motorul termic, aşa încât consumul de benzină să fie cât mai mic.

Din acest punct de vedere, motoarele convenţionale ale teutonilor sunt îngenuncheate fără drept de apel, principalul avantaj al soluţiei hibride fiind vizibil în oraş, unde se obţin cu uşurinţă consumuri de maximum 5-6 litri/100 km, indiferent de cât de mare e aglomeraţia. Şi asta în condiţiile în care şi confortul acustic este excelent, ba chiar rişti să dezvolţi o adevărată aversiune faţă de diesel…

Însă aici vorbim de o berlină cu pretenţii sportive. Deci aleg modul Sport de la marele buton de lângă schimbător şi, după ce admir modificarea indicatorului central într-un turometru racing, remarc şi o modificare în registrul acustic: când a apărut un V6 gutural sub capotă?

Nu e altceva decât ”magia” sistemului Active Sound Control, care emite un sunet sportiv digital chiar reuşit, acesta contribuind la creşterea nivelului adrenalinei. Din afară, însă, publicul nu va fi graţiat cu sound-ul evacuărilor, cum o face un BMW 320i, de exemplu.

Din scaunul şoferului remarc un răspuns bnu al sistemului de propulsie la apăsarea pedalei de acceleraţie, maşina demonstrându-se rapidă atât în demaraje, cât şi în reprize. În depăşire, kick-down-ul îşi face treaba, dar numai pe modul Sport+ simţi şi micile smucituri aferente schimbărilor treptelor de viteză.

Mă rog, şi în acest caz e o ”magie” inginerească, deoarece cutia este o automată cu variaţie continuă E-CVT, iar ”treptele” sunt doar nişte funcţii controlate de creierul electronic. Din fericire, folosirea padelelor de pe volan are efectul scontat, iar feelingul în tempo ridicat pe viraje este unul antrenant, mai ales la retrograare. Rămâne, totuşi, perceptibilă o senzaţie de artificial indusă de zgomotul paralel al cutiei CVT.

Direcţia se întăreşte odată selectat modul Sport, asigurând şi o bună precizie pe virajele rapide. Dar, ca feedback, revine ideea senzaţiei de artificial, aşa încât puriştii nu se vor declara satisfăcuţi. Interesant, totuşi, că volanul este plăcut de manevrat, având nu doar un diametru redus, ci şi o priză foarte bună. Designul nu prea e sportiv, dar plasarea padelelor e judicioasă.

Suspensia este un punct forte al lui Lexus IS 300h, mai ales că pachetul F-Sport aduce sistemul AVS, de control electronic al amortizoarelor. În mod normal, elasticitatea suspensiei asigură un confort excelent, fără ca maşina să devină o barcă în curbe. Iar în modul Sport, întărirea acesteia, deşi se simte clar, nu transformă IS 300h într-o maşină inconfortabilă.

Stabilitatea pe curbe este foarte bună, iar limitele lui IS 300h sunt destul de largi, nefiind nevoie ca electronica să intre imediat în acţiune. Totuşi, când intră, cel de la volan se dezumflă rapid, deoarece puterea este tăiată cu severitate. Un mic truc este de a nu ţine pedala apăsată total, ci undeva la limită, pentru a putea accelera fără probleme la ieşirea din viraj.

Chiar dacă e cam prea grijuliu cu cel de la volan, IS 300h te lasă şi să pui ESP-ul pe off şi să faci pe nebunul. Caz în care am remarcat că spatele maşinii nu dă semne că vrea să fugă prea repede, un motiv fiind apăsarea suplimentară a pachetului de baterii pe puntea spate. Însă reversul medaliei este că derapajul spatelui intervine cam neaşteptat şi brusc, aşa că trebuie să ai sânge rece ca să controlezi maşina la limită, fără ESP.

Experienţa de condus sportiv a lui Lexus IS 300h e interesantă. Maşina te gratulează cu o ambianţă auditivă interioară de zile mari, iar răspunsul la comenzile celui de la volan sunt rapide, coerente, dar lipsite de ferocitate. Din fericire, nu e ca şi cum ai conduce o maşină pe calculator, dar nici nu e pe placul puriştilor, simţindu-se permanent influenţa electronicii, fie că vorbim de sound sau de livrarea puterii.

Spre deosebire de ce ne-au obişnuit nemţii, Lexus IS 300h combină foarte bine confortul şi dinamismul, fiind o maşină pentru cei care se consideră sportivi, dar nu exagerat. Plusează printr-un nivel mult mai acceptabil al consumului, în condiţiile în care diferenţele ca performanţe nu sunt mari faţă de benzinarele turbo sau dieselurile cu valori similare ale puterii.

Cum stă Lexus IS 300h din punct de vedere al bugetului, VEDEM PE ULTIMA PAGINĂ

Pagini: 1 2 3 4