Despre Volvo
XC60 pot spune că e un SUV premium de categorie compactă-medie
care, deşi are deja 3 ani de prezenţă pe piaţă, nu are nevoie de
nici un fel de lifting pentru a-şi păstra atractivitatea. Totuşi,
modelul 2011 are dreptul la câteva
upgrade-uri.
Din punct de vedere estetic, lucrurile stau la fel ca şi până
acum. Adică bine. Volvo XC60 este un SUV bine proporţionat,
ispiră foarte multă eleganţă, linia fluidă are şi accente
suficient de puternice de dinamism, iar spatele este inconfundabil,
graţie stopurilor originale, pe verticală.
Nu e, însă, un SUV prea compact, având o lungime de peste 4,6
metri şi o lăţime considerabilă, care m-a făcut să fiu mult mai
atent în parcări sau pe străduţele înguste. Un lucru e cert:
fie că eşti bărbat sau femeie, Volvo XC60 este o maşină
care, pur şi simlu, ţi se potriveşte, dacă vrei un SUV premium
tineresc.
Interiorul rămâne, în mare, la fel ca şi până acum,
continuând linia elegantă a exteriorului,
dar plusând cu un stil sobru mai bine conturat. Consola centrală ca
o „folie” groasă continuă să suscite aceeaşi uimire ca la început,
iar, în echiparea de top Summum, ornamentul din aluminiu de pe
consolă arată luxos, dar şi puţin cam rece, amintind parcă de
zăpezile suedezilor.
La modelul 2011 este modificată amenajarea comenzilor şi
butoanelor de pe consola centrală. Acum, butoanele arată
mai elevat, iar gruparea lor pare mai logică, deşi, sincer, pentru
utilizarea meniului de pe ecranul central de 7″ trebuie puţină
acomodare cu butonul de „ESC / Back”. În rest, însă, controlul
instalaţiei audio, al climatizării, al telefonului sau diverselor
sisteme de siguranţă este foarte simplu.
Pe lângă cunoscutul deja CITY SAFETY (sistemul de avertizare şi
evitare a coliziunilor frontale la viteze mici), Volvo XC60 2011
poate fi dotat cu pachetul de siguranţă „Driver Support”,
care include pilot automat adaptiv cu Full Autobrake şi Pedestrian
Detection, alături de sistemul Driver Alert şi cel de
monitorizare a unghiului mort BLIS. După ce m-am obişnuit cu
ledurile de avertizare portocalii şi roşii de pe
Volvo V60, acestea mi s-au părut foarte normale pe XC60, iar
încrederea în „îngerii electronici” a fost mai mare.
De la volan, lucrurile se văd bine, pentru că vorbim de o
poziţie destul de înaltă. Scaunele sunt confortabile şi au
reglaj electric standard în echiparea Summum, iar
tapiţeria din piele este plăcută. Vizibilitatea este bună, iar
camera pentru mersul înapoi, opţională, te ajută foarte mult în
spaţiile restrânse de parcare. Pe banchetă e loc suficient, chiar
şi pentru 3 adulţi, iar portbagajul oferă aproape 500 de
litri.
Motorul de sub capota modelului din test era cunoscutul
diesel de 2,4 litri şi 205 CP, fiind asociat cu o cutie de viteze
automată cu 6 trepte. Este un diesel
potent, care îşi arată veleităţile din plin pe şosea, graţie unei
foarte bune curbe de cuplu – valoarea maximă de 420 Nm este
valabilă chiar de la 1.500 rpm, ceea ce, în practică, înseamnă un
răspuns bun în orice situaţie.
Eventual cei mai nerăbdători din fire vor remarca faptul că
maşina nu porneşte ca din puşcă la semafor, dar motorul
recuperează în reprize, depăşirile fulminante fiind chiar
bune. Nu reuşesc încă să înţeleg de ce se mai oferă modul
secvenţial pentru cutia automată cu „+” sus şi „-” jos, neconform
cu legile pilotajului – încă un motiv să nu îţi „ascuţi” spiritul
sportiv.
Am mai remarcat că maşina oferă o foarte bună ţinută de
drum pe şoselele cu multe denivelări şi hârtoape, chiar şi
la viteză mare. Interesant este şi puternicul sentiment de
siguranţă resimţit, deşi direcţia asistată electric nu este aşa de
precisă nici în modul „Hard”. Păcat că, la viteze de peste 130
km/h, prezenţa trapei panoramice înseamnă şi un vâjâit mai
pronunţat.
Suspensiile reuşesc să ofere un compromis suficient de
bun între confort şi stabilitate, cu accent pe prima
caracteristică. În viraje, ruliul nu este accentuat, dar
se observă cu uşurinţă, în timp ce electronica intervine prompt
pentru temperarea adrenalinei. Din nou, am remarcat că
agresivitatea nu îşi are sensul, XC60 fiind adeptul unui dinamism
mai temperat.
Oricum, ambianţa interioară inspiră mai mult calm şi
siguranţă decât tensiune şi sportivitate. Este adevărat că
motorul este capabil să facă faţă unor cerinţe mai agresive, dar,
sincer, m-am simţit mai bine mergând în limitele legale decât ca
pseudo-infractor al şoselelor… Încă o dată, electronica pot spune
că a contribuit din plin la senzaţia sporită de confort în
conducere, mai ales în oraş.
Consumul lui Volvo XC60 D5 aut. este unul normal pentru
categoria din care face parte maşina, un stil cuminte
promiţând o valoare a consumului mediu apropiată de cea teoretică
de 7 litri/100 km, în timp ce valoarea indicată de computerul de
bord în acest scurt test drive mai dinamic a fost puţin peste 8
litri/100 km. Adică decent pentru nivelul de performanţe.
Preţul maşinii nu este unul mic, deşi în această primăvară
există o ofertă specială la doar 25.900 euro, fără TVA, pentru
dieselul de bază D3. Modelul cu motorizarea D5 şi cutie
automată porneşte de la 34.700 euro fără TVA (43.028 euro cu
TVA), dar, în echiparea de top Summum, are un preţ de bază
de 39.200 fără TVA (48.608 euro cu TVA).
Deci aproape 50.000 euro pentru un SUV premium care mi-a
dat impresia unei maşini de 50.000 euro. Nu e rău. Maşina
din test plusa cu pachete opţionale în valoare de peste 8.000 euro,
fiind, practic, full-options, iar preţul ei ajungea la 56.000 euro
cu TVA. O sumă care aduce XC60 la nivelul concurenţei premium
germane, în faţa căreia SUV-ul Volvo consider că este avantajat de
stilul mult mai elegant şi ambianţa interioară mai elevată.
Singurul lucru important care pot spune că nu a fost pe gustul
meu la maşina de test Volvo XC60 D5 ar fi culoarea exterioară
Electric Silver. Prefer superbul albastru al ediţiei
speciale Ocean Race. În rest, Volvo XC60 D5 este pur şi
simplu un SUV premium potrivit pentru orice persoană cu gusturi
elevate.