Test Renault Clio TCe 120 EDC. O mică doză de calm

În toate testele efectuate cu membri ai celei de-a patra generaţie Clio – am condus atât TCe-ul de 90 de cai-putere, cât cel mai puternic diesel, cel cu 90 CP; ah, şi să nu uităm de fâşneţul RS – am tot vorbit despre cât de mult de place interiorul micului hatchback, aşa că n-o să punem accent pe estetic şi pe habitaclu. Fără să mai trec încă o dată peste lista de impresii despre esteticul şi ergonomia habitaclului de Clio, menţionez că pe măsură ce creşte varietatea de variante cromatice văzute, creşte şi simpatia pentru Clio. Îndrăzneala şi deschiderea de care dă dovadă micul Renault, şi îmbinarea de nuanţe, îi conferă un caracter aparte, unul… vizibil. Sfatul pe care l-aş da oricăruia sau oricăreia care vrea un Clio este „fă-ţi de cap! Îndrăzneşte! N-ai să regreţi.” Am să mă opresc aici, înainte de a nu fi confundat cu un om de vânzări Renault. 

Există fată căreia să nu-i placă aşa ceva?

Ştiu că sunt persoane care nu suportă – din motive de credinţă proprie – motoarele diesel, şi probabil nu toată lumea ar vrea să ia la pachet şi 200 de cai-putere odată cu transmisia automată, aşa că se interesează de variante de mijloc. Tocmai la acele persoane s-au gândit, probabil, şi inginerii Renault, care au plasat în gamă şi o versiune animată de motorul cu patru cilindri în linie, de 1,2 litri, ai cărui 120 de cai-putere sunt manageriaţi de cutia de viteze automată, în şase rapoarte, Efficient Dual Clutch. 

Dacă „EDC” te duce cu gândul – aşa cum, sincer, m-a dus şi pe mine – la agilitatea unui RenaultSport, înseamnă că te îndrepţi într-o direcţie greşită. TCe 120 EDC respiră confort şi nonşalanţă prin toţi porii – accelerează de la 0-100 km/h în 9,4 secunde, o cifră acceptată ca fiind rezonabilă – şi nu are intenţia să te bruscheze nicăieri. Este atât calmă încât, pentru a o scoate din elementul ei şi a-i face kick down, trebuie să-ţi înfunzi decis piciorul în acceleraţie. În mod interesant, chestia asta nu este la fel de deranjantă pe cât pare a fi atunci când o citeşti aici.

Are şi mod secvenţial (fără padele), dacă vrei s-o chinui un pic

La drum întins, motorul de 1.2 litri îşi păstrează huruitul sub capotă, conlucrând cu EDC-ul în aşa fel încât să nu-ţi invadeze auzul la viteze de autostradă. Consumul mediu de combustibil declarat de producător este de 5,2 l/100 km, iar motivul pentru care în pozele din galerie indică un consum de 10,0 l/100 km este acela că poza a fost făcută după o alergătură serioasă pe care Clio a susţinut-o cu un Fiesta cu Powershift. Înainte de năzdrăvănie, instrumentarul de bord indica 7,5 l/100 km, un consum obţinut în trafic urban. 

Ecuaţia motor de 1,2 litri şi cutie automată este disponibilă, la fel ca şi în cazul dCi-ului cu EDC, pe versiunile de echipare Expression şi Dynamique, preţul de pornire pentru TCe 120 EDC Expression fiind de 14.400 €. În versiunea Dynamique, ornată cu toate cele, aproape atinge 17.500 €, însă nu toată lumea vrea jante pe 17” (300 €) sau prelungire vitrată a parbrizului (350 €) sau un una dintre culorile (frumoase, ce-i drept) pentru care plăteşti 400 €. 

Un raport estetic-calitate-spaţiu-preţ mai mult decât convingător

Dacă eşti în căutarea unei maşini de clasă mică, cu transmisie automată, poţi să consulţi lista completă a maşinilor automate cu preţ până în 20.000 € disponibile în ţara noastră, unde Clio se prezintă – în funcţie şi de criteriile clientului, desigur – ca o ofertă peste care nu ai voie să treci cu vederea uşor.  

Pagini: 1 2