Test Mazda 3 120 de cai putere
Lucrăm într-o presă în care romgleza contează. Ce-i 100% latinesc, e numai Dacia. Chiar facem mişto câteodată de franţuzismele Rono în loc de Renault şi de Dasia în loc de Dacia. Dar engleza e bază. Cu o singură excepţie care-şi comunică excelenţa produselor în … japoneză. Kodo, Jinba Ittai şi Skyactiv (pardon, fără ăsta) ne creează flashback-uri imediat când avem o Mazda în faţă. Sunt filosofii din care japonezii au recreat noul design, eficienţa, fluiditatea, puterea şamd. Nu sunt artificii de marketing la care ar trebui să pună cardul toţi clienţii, ci adevăruri pe care le constaţi când conduci o Mazda.
Şi acum … Takumi. Cine şi ce e Takumi? Takumi e o versiune specială de echipare, care în limba japoneză sau într-unul dintre dialectele lor hieroglifice înseamnă artizan, meşteşugar. Pentru noi, Takumi înseamnă un set subtil de look and feel pe Mazda 3 şi pe alte modele din gamă.
Noi am avut la test un 3 hatchback cu motor de 2 litri şi 120 de cai dintr-un 4-n linie cu aspiraţie. Niciun turbo, dar multă senzaţie. Între 3 şi 4.000 de ture, motorul ăsta are plaja maximă de forţă şi trage de el până-l fierbi la roşu. Cu manuala în 6 trepte se întinde superb la drum şi pare o sursă nesfârşită de vitalitate. Poate cel mai mult la Mazda ne place că mereu ai impresia mai multor cai decât pe foaie. Iar senzaţia de viteză este supraestimată de poziţia joasă a scaunului. Un tip de 1.8m înălţime cu scaunul jos, d’abia mai prinde 1 mm din cantul capotei la îmbinarea cu parbrizul. E bine, e sport, e fiţă.
Mazda 3 e aceeaşi Mărie în mare, cu elemente speciale ale versiunii Takumi – jante pe 18 inci, cameră video marşarier, head up display color, smart key.
Sincer să fiu, nici nu am observat head up display-ul, ceea ce e bine pentru cei care sunt incomodaţi de el. Oricum îl poţi băga cu capul la cutie în bord dacă te enervează. Lucru pe care nu poţi să-l faci cu display-ul central.
Am făcut vreo 370 de km cu Mazda 3, din care 300 afară. Când am dus maşina înapoi, vis-a-vis de DRPCIV, la dealer-ul Aryan (nu ayran!), mai aveam 250 de km. Bun, 600 de km cu rezervor de 50 de litri şi mers 90% într-a şasea. Am omis să spunem că prin Bucureşti am mers cu ea 3 zile bară la bară. Nici măcar sistemul start-stop nu apuca să se încarce.
Aglomeraţia pare însă altfel într-o Mazda pentru că maşina nu e apăsătoare, nu pune extragreutate pe nervii tăi bătuciţi. E simplă, elegantă, un (spa)ţiu de relaxare pe roţi. Interiorul e foarte bine-nimerit, cu linii temperate, materiale softtouch, inele cromate, suprafeţe glossy, ca-ntr-o maşină 100% premium.
Poate un pic mai zgomotos decât ar trebui ni s-a părut motorul, însă dacă vrei să simţi puterea acestei maşini şi să fii conectat la reacţiile ei cu reacţile tale, e o condiţie să îl auzi. Şoferul trebuie să audă ce se întâmplă sub el şi pe asfalt. E mult mai important decât exigenţele exagerate ale pasagerilor.
Mazda 3 Takumi e dotată la limita superioară a maşinilor premium. Nu am observat omisiuni pe lista de bonusuri al achiziţie şi le puteţi verifica în pozele ataşate acestui test. Sunt şi unele, precum volan încălzit sau scaune încălzite, pe care nu le-am probat pentru că nu a fost cazul. Am reprobat însă feeling-ul aparte pe care îl ai într-o Mazda. Mixul de putere, siguranţă şi prestanţă pe care îl cauţi în aglomeraţia din 2017. Restul sunt banii pe care îi cere producătorul pentru maşina asta. Aproape 20.000 de euro care la un brand premium s-ar dubla pentru o maşină ca asta.
Autor Alexandru Banu