Test în România cu Skoda Superb facelift. Gândire logică

Skoda Superb, cea mai mare maşină a cehilor din Grupul Volkswagen, a primit de curând un facelift care o aliniază la imaginea de marcă promovată de noua generaţie Skoda Octavia. Berlina de clasă medie este, de asemenea, cel mai scump model din gama Skoda, ceea ce a însemnat că imaginea de brand ieftin promovată de Skoda nu s-a împăcat prea bine cu un preţ de pornire ce depăşeşte 18.000 de euro.

EXTERIOR

Faceliftul aplicat celei de-a doua generaţii Skoda Superb încearcă să aducă un plus de seriozitate germană la exterior. În partea din faţă, berlina cehă arată similar cu noua Skoda Octavia care, la rândul ei, arată similar cu Audi A6 de la sfârşitul anilor 2000.

În spate, Superb facelift nu s-a schimbat prea mult, cu excepţia noilor stopuri care o fac să arate ca un căţeluş trist. Senzaţia generală este, însă, una de eleganţă şi soliditate, specifică grupului VAG.

Partea cea mai bună a berlinei cehe a rămas, însă, interiorul.

INTERIOR

Înăuntru, restilizarea suferită de Skoda Superb este minimală. Altfel spus, interiorul a rămas complet neschimbat, în afară de un volan nou şi câteva opţiuni noi de tapiserii. Dar nu e absolut nimic rău în asta, fiindcă interiorul era punctul forte al berlinei.

O să încep cu bancheta din spate pentru că aici impresionează cel mai mult Superb. Eu am aproape doi metri înălţime şi am avut mai tot timpul probleme cu spaţiul pentru picioare în spatele unei maşini (nu în portbagaj, ci pe banchetă). Ei bine, în Superb nu am mai avut această problemă.

Pe bancheta din spate ai parte de spaţiu din plin pentru picioare

Există kilometri de spaţiu pentru trei pasageri şi picioarele lor şi, chiar dacă plafonul destul de coborât nu îţi permite să stai drept pe banchetă, tot nu o să ajungi să atingi cu genunchii spătarul scaunului din faţă. Dacă tot nu te-am convins, atunci trebuie să spun că nici măcar Audi A8 nu oferă atât de mult spaţiu pe bancheta din spate. Iar A8-ul e mai lung şi mai lat decât o Skoda Superb. De Passat nici nu mai amintesc.

Portbagajul are un volum de 565 de litri şi e egalat doar de vărul său de la Volkswagen – Passat. În rest, toţi ceilalţi rivali au portbagaje mai mici. Dacă vrei şi mai mult spaţiu, poţi să rabatezi spătarul banchetei din spate ca să creezi un portbagaj-gigant. Ţine minte doar că rabatarea banchetei nu duce la o podea perfect plată.

La volan, berlina cehă te aşteaptă cu gadgeturi care sunt destul de departe de a fi denumite „de ultimă oră”, butoane şi instrumente împrumutate de la alte modele din grup, dar şi cu materiale destul de bune din punct de vedere calitativ.

Interior sobru, puţin cam plictisitor

Poziţia la volan e bună, însă am avut nevoie de destul de mult timp pentru a ajunge la reglajele perfecte.

Sistemul multimedia cu care era dotată maşina de test a funcţionat aşa cum ar fi trebuit, cu precizarea că uneori răspunde destul de greu la comenzi şi că trebuie să apeşi bărbăteşte pe ecranul tactil dacă vrei să fii băgat în seamă. În schimb, sistemul de navigaţie funcţionează foarte bine – mai bine decât multe alte sisteme de navigaţie de fabrică.

Sistemul ingenios de deschidere a portbagajului e foarte util. Nu ştiu de ce nu au toate maşinile aşa ceva

Vizibilitatea este bună per total, mai puţin prin lunetă – care e cam scundă pentru manevrele prin parcare, dar care nu pune probleme în trafic.

Aşadar, un interior foarte încăpător, tipic german, sobru, fără artificii de design, dar cu materiale şi îmbinări de calitate.

Detaliile despre performanţe şi consum, dar şi concluziile – pe pagina următoare.