Sunt două moduri în care poţi conduce maşina asta. Ca un şofer,
foarte relaxat, liniştit şi cu gândul la pasagerii din spate. Şi,
imediat ce te urci la volan cu gândul de a fi, astfel, şoferul
perfect, vei realiza că Ghost este construit special pentru a te
ajuta să faci asta. Confortul este dus la alt nivel. Antifonarea
este perfectă. Motorul nu se aude deloc sub 4.000 rpm, evacuarea
este extrem de silenţioasă şi trebuie să plateşti un preţ opţional
dacă vrei să vezi evacuările finale. Suspensia pneumatică poate fi
reglată pe trei nivele şi este extrem de confortabilă. Direcţia
este şi ea foarte uşor de manevrat şi doar ea poate fi
criticată.
Este greu să manevrezi o maşină de cinci metri jumătate lungime
şi doi lăţime, care are aproape 2,5 tone. De aceea, direcţia este
moale şi oferă un feedback bun. Precizia lasă de dorit, dar dacă
conduci maşina asta pentru ce a fost ea concepută iniţial, nu te va
deranja asta. Inerţia maşinii este uriaşă, dar nu există ruliu
decât la viteze foarte mari pe viraje. Acceleraţiile sunt foarte
line, chiar dacă apeşi acceleraţia mai puternic, iar cutia cu opt
trepte nu te smuceşte deloc. La fel, când laşi maşina să ruleze în
voie, ridicând piciorul de pe acceleraţie, nu se produce niciun
moment întreruperea fluxului de putere. Ghost se mişcă pe şosea
exact cum se mişcă fantomele pe care le vezi în filme. Constant,
lin, plutitor, rapid.
Rapid, oh, da, Dumnezeule mare, Atotputernic, rapid! RAPID! Ghost
are cu 1.000 de kg mai mult decât un Ferrari 458 Italia, putere
comparabilă (570 CP faţă de 578) şi 200 Nm mai mult cuplu. Şi se
mişcă absolut ireal de rapid. Numai BMW putea să construiască aşa
ceva. 2,5 tone ating 100 km/h cu start de pe loc în mai puţin de
cinci secunde. Ghost nu a fost gândit pentru a fi alergat şi
chinuit pe reprize cu pedala în podea. Realizezi asta când, după un
kick down, maşina gândeşte vreo două secunde până să declanşeze
Infernul. Parcă pornesc 100 de motoare, acul de Power Reserve se
scurge către zero, statueta Spirit of Ecstasy se înalţă spre cer
împreună cu botul pătrat şi motorul urlă din pistoane, fluieră şi
şuieră din turbo-compresoare. Extaz! Vitezometrul urcă ameţitor şi
atingi 200 km/h la fel de repede ca într-un M3. Cel puţin aşa se
simte…
Ţinuta de drum este impresionantă pentru gabaritul maşinii şi nu
vei reuşi să storci de putere rezerva afişată în bord. Este absolut
de necrezut câtă putere ascunde maşina asta. Poţi să o exploatezi
lin, sau poţi să o alergi ca pe o maşină de curse. Direcţia te va
enerva repede pe primele viraje, la fel şi volanul subţire, care
pare că ţi se va sfărma în mâini la prima frânare de la 230 km/h
între viraje.
Este impertinent, lipsit de respect şi jenant să conduci un Ghost
aşa. Maşina are puterea pe care o are pentru că asta merită cineva
care cheltuieşte atât de mult pentru ea. Şi pentru că sunt momente
când ai nevoie de un motor puternic, iar 2,5 tone care arată ca o
navă de luptă amiral a unei alte civilizaţii trebuie puse în
mişcare de echivalentul pământean a trei motoare.
Pielea cusută manual, dungile Coachline de pe caroserie, desenate
manual în două ore de un singur om angajat la Rolls Royce special
pentru asta, lemnul cel mai nobil, finisajele perfecte, modul de
rulare aristocratic, toate fac din Ghost o creaţie fantastică care
merită toate aprecierile din lume.