Test în România cu noul Renault Clio 0.9 TCe

Cifrele propulsorului pe benzină 0.9 TCe cu care a fost echipat modelul de test rămân aceleaşi cunoscute de la Logan: 90 CP la 5.000 rpm şi un cuplu maxim de 135 Nm la 2.500 rpm. Deci un motor decent, conceput după moda downsizing şi care anunţă că va privilegia consumul în detrimentul performanţelor dinamice.

În cazul lui Clio 4 TCe, Renault promite o viteză maximă de 182 km/h şi un demaraj 0-100 km/h în aproximativ 12,2 secunde, caracteristici departe de orice veleităţi sportive. Însă nu acestea au fost intenţiile celor de la Renault cu Clio 4, fiindcă de acest aspect s-au ocupat atunci când au alocat separat două litere speciale: RS.

Propulsorul favorizează consumul redus de carburant în dauna unei accelerări explozive sau a unei viteze maxime astronomice. Chiar şi asa, TCe-ul se comportă bine în depăşiri, dar pentru randament maxim trebuie ţinut undeva peste 3.500-4.000 de ture, iar retrogradarea este necesară cam de fiecare dată.

Motorul face pereche cu o cutie de viteze manuala în cinci trepte, cu o timonerie decentă şi cu o etajare lungă, pentru a facilita economia de carburant. Benzinarul turbo este silenţios la ralanti, însă undeva după 3.000 rpm începe şă-şi arate colţii în ceea ce priveşte nivelul de decibeli.

Francezii anunţă un consum mixt teoretic de 4,5 l/100 km pentru această motorizare, însă în practică eu am reuşit să scot un consum de 6 l/100 km, într-un stil normal de condus, preponderent prin mediul urban şi în condiţii de iarnă, fără a folosi modul ECO. La consumul final a contribuit pozitiv şi sistemul Start/Stop, dar şi sistemul de recuperare a energiei la frânare.

Mai mult, pentru că noul Clio este mai uşor cu până la 250 kg faţă de noul Logan echipat cu acelaşi propulsor, am observat un răspuns ceva mai zvelt al motorului la apăsarea pedalei de acceleraţie, reflectat într-o agerime mai pronunţată a maşinii.

La negocierea virajelor, ruliul întârzie să apară, în vreme ce direcţia este exact cât trebuie de tare pentru a permite maşinii să urmeze traiectoria corectă, în acelaşi timp contribuind la senzaţia de siguranţă resimţită de şofer. Nici aici nu se pune problema de sportivitate, însă, câtă vreme nu vă aşteptaţi la comportamentul unui RS, Clio TCe e foarte decent pentru cât de mic e motorul.

Suspensia favorizează la rândul său confortul, protejând destul de bine pasagerii de şocurile inevitabile pe drumurile de la noi. Doar puntea spate dă impresia că vrea să “sară” ceva mai sus decât ar fi normal, la trecerea peste limitatoare de viteză de tip “bumper”.

Lucrurile pozitive se continuă şi în ceea ce priveşte ţinuta de drum, unde Clio 4 reuşeşte să ofere siguranţă şi confort, dar şi o experienţă plăcută de condus. Faţă de motorizarea diesel, impresia mai atenuată de forţă este înlocuită de un sound mult mai prietenos al motorului turbo, ceea ce face maşina agreabilă în orice situaţie.

Dacă trag linie, pot spune că Renault face un compromis bun prin dotarea gamei Clio 4 cu propulsorul 0.9 TCe, atât în ceea ce priveşte consumul, cât şi performanţele micuţului benzinar turbo. Maşina exprimă tinereţe şi entuziasm, iar dacă te încadrezi în această categorie noul Renault Clio este maşina pentru tine, indiferent că vorbim de varianta de faţă sau de cea 1.5 dCi.

Preţul de bază pentru această variantă de motorizare pe benzină este de 12.400 euro (în echiparea de bază Expression). Varianta din test, în echiparea superioară Dynamique şi beneficiind de câteva dotări opţionale, ajungea la 14.130 euro. O sumă interesantă pentru o citadină bine dotată, plăcută în condusul zi de zi şi cu un look original în segmentul ei.

Pagini: 1 2