TEST în România cu noul Mini Cooper S. Kart cu gabarit depăşit

DESIGN EXTERIOR ŞI INTERIOR

Noul Mini semnează a treia generaţie din ultimii 12 ani, de când a înlocuit clasicul Mini, numit aşa pentru un motiv clar. Deşi numele îi rămâne în continuare Mini, noile dimensiuni spun altceva. Mai exact, noul Mini nu prea mai e mini, fiindcă inginerii i-au crescut lungimea cu 98 mm, lăţimea cu 44 mm şi înălţimea cu 7 mm.

Abordat concret, capitolul design nu reprezintă o surpriză în sine, pentru că liniile şi formele au fost păstrate aproape integral faţă de generaţia precedentă. La o privire mai atentă, diferenţierile se fac la nivelul farurilor cu LEDuri (dotare opţională, de 1.032 de euro) şi a stopurilor mărite, în ton cu restul exteriorului.

Iar fiindcă modelul de test a fost un Mini Cooper S, siglele aşezate pe caroserie îţi dau de ştire cu ce ai de-a face înainte să te urci la volan, asta dacă ai fost suficient de superficial încât să nu observi oglinzile laterale cromate, dungile negre de pe capotă şi spoilerul negru ataşat la marginea plafonului.

Interiorul cuprinde cele mai multe modificări faţă de generaţie precedentă, dar am să încep cu zona şoferului. Scaunele au fost îmbunătăţite şi pe lângă plusul de confort, încurajează o susţinere laterală mai bună, binevenită pe porţiunile  de şosea unde drumarii şi-au dat frâu liber imaginaţiei.

Totuşi, poziţia de condus rămâne în continuare joasă şi contribuie din plin la senzaţiile tipice Mini. Vizibilitatea nu este excelentă, datorită parbrizului şi lunetei înguste, însă după suficient timp petrecut la volan, situaţia se remediază, în timp ce problema vizibilităţii la mersul în marşarier este corectată uşor de camera video pentru mers înapoi.

Turometrul este aşezat acum unde îi este de fapt locul, iar vitezometrul dispare din consola centrală şi i se alătură în faţa şoferului. Există şi un sistem head-up display (dotare opţională, de 521 de euro) al cărui ecran se rabatează din bord, undeva în spatele volanului, cu o grafică bună, însă nu la nivelul celui integrat pe modelele BMW.

Materialele urcă la capitolul calitate, însă pe alocuri mai au până să atingă un nivel demn de pretenţiile premium ale mărcii. Per total, interiorul pierde din acel caracter funky însă câştigă puncte la categoria ergonomie, unde ecranul de 8,8 inci are cel mai greu cuvânt de spus, asistat de joystick-ul iDrive Mini Controller, cu selector amplasat pe tunelul median, între scaunele din faţă.

Pe lângă suita de aplicaţii ca Driving Excitement şi MINIMALISM Analyser, interiorul aduce în continuare aminte de un cockpit de avion de vânătoare, prin unele comenzi de pe consola centrală dar şi prin butonul Start/Stop de tip întrerupător al cărui roşu-aprins nu-ţi dă voie să-l treci cu vederea dar care se îndepărtează de farmecul clasic îmbrăţişat în trecut de Mini.

Pasagerii din spate vor constata cu surprindere că dacă au o înălţime de maxim 1.80, interiorul îi va premia cu suficient spaţiu pentru cap şi picioare. Am putea spune că noul Mini e gata să-şi poarte ocupanţii şi în călătorii în afara oraşului, în condiţii bune de confort.

Spaţiile de depozitare se situează la un nivel decent, însă nu fac parte din sensul adoptat de Mini. La fel se prezintă şi portbagajul, cu volum de 211 litri, însă repet, deloc relevant pentru ce se vrea de la un Mini.

Pentru că am avut la test cea mai puternică versiune Mini, am dedicat pagina următoare strict performanţelor şi senzaţiilor pe care le oferă acest kart citadin.