TEST în România cu noul Mini Cooper cu trei uşi (2015)

Am condus în România un Mini Cooper cu trei uşi, fără prea multe dotări sofisticate. Adică genul de Mini care are şanse mari să se vândă în România, fiindcă preţul e mai aproape de decenţă, spre deosebire de scumpeturile numite Cooper S şi John Cooper Works, care depăşesc cu uşurinţă pragul de 35.000 de euro. Sigur, dacă am spus că se apropie de decenţă, asta nu înseamnă că e ieftin.

Interior

Habitaclul noii generaţii Mini a ajuns foarte departe în ceea ce priveşte calitatea materialelor şi a asamblărilor. Plasticele sunt foarte bune aproape peste tot, cu bucăţi moi pe bord, dar mai sunt încă nişte zone unde termenul „premium” nu prea se aplică.

Poţi să descrii interiorul noului Mini oricum vrei, numai plictisitor nu. Cumva, odată ce urci la volan, toate detaliile – care îţi sar în ochi din prima sau pe care doar le zăreşti fugitiv – te fac să te simţi bine. 

Ai la dispoziţie câteva spaţii de depozitare decente pentru o maşină de oraş, începând cu locurile din uşi şi terminând cu cele două torpedouri – unul clasic şi unul ascuns în planşa de bord în partea pasagerului. Chiar şi portbagajul e decent ca dimensiune, măsurând 211 litri. Evident, nu o să fie suficient pentru un concediu, dar pentru mine a fost exact cât am avut nevoie pentru cumpărăturile săptămânale.

Scaunele din faţă sunt confortabile şi oferă o susţinere laterală foarte bună, iar spaţiul disponibil e excelent, atât pentru cap, cât şi pentru genunchi. În spate, însă, dacă scaunele din faţă sunt reglate pentru persoane înalte (eu am peste 1,9 metri), locul va fi suficient doar pentru copii. În rest, dacă scaunele sunt trase mai în faţă, vor încăpea şi adulţi mai înalţi, dar nu aş vrea să petrec mai mult de 20 de minute acolo.

Siguranţă şi infotainment

Mini Cooper (a treia generaţie) a fost testat de Euro NCAP în 2014, când a primit patru stele din cinci pentru siguranţa oferită în cazul unui accident. Scorul pentru protecţia pasagerilor adulţi a fost de 79%, cel pentru protecţia copiilor a fost de 73%, protecţia pietonilor a primit 66%, iar sistemele electronice de siguranţă au fost punctate cu 55%.

În echipare standard, Mini Cooper vine cu un sistem audio simplu, clasic, cu ecran monocrom şi radio FM. Dar lista de opţionale e foarte bogată, iar de aici poţi să alegi sistemul cu ecran color şi joystick cu touchpad, la fel ca la modelele BMW. Dacă o să faci asta, o să ai parte de o experienţă foarte bună, însă va trebui să scoţi din buzunar în jur de 1.800 de euro.

Performanţe şi ţinută de drum

Lista de propulsoare pentru a treia generaţie Mini hatchback cuprinde cinci unităţi pe benzină, cu puteri cuprinse între 75 CP şi 231 CP, precum şi trei dieseluri care pornesc de la 95 CP şi se opresc la 170 CP.

Cuplul e disponibil foarte devreme, de la 1.250 rpm, astfel că plecările de la semafor se pot face ori foarte rapid, ori cu încetinitorul, fără grija că trebuie să turezi motorul în draci ca să te urneşti din loc.

Când vine timpul pentru ceva viteză, motoraşul o să îţi ofere tot ce are mai bun şi o s-o facă până ajunge în zona roşie a turometrului, adică la 6.500 rpm. Livrarea puterii se face civilizat, dar odată ce treci de 50 km/h ai impresia că mergi mult mai repede.

Chiar şi cu suspensia adaptivă opţională, maşina se simte rigidă iar asta contribuie din plin la senzaţia de kart cu care se laudă britanicii de la Mini de ani buni. Prin oraş trebuie să încetineşti ceva mai mult decât de obicei la intersecţiile cu linii de tramvai, iar pe porţiunile de drum cu dale de beton, cum e partea dinspre Bucureşti a Autostrăzii Soarelui, trebuie să mergi cu cel mult 100 km/h, fiindcă o să îţi clănţănească dinţii în gură.

Dar nu autostrada e locul de joacă preferat al Mini-ului, ci oraşul şi drumurile cu multe viraje, unde se descurcă foarte bine. Stabilitatea în curbe este exemplară, fără pic de ruliu, iar direcţia oferă feedback exact cât ai nevoie. Te simţi ca într-o jucărie pentru oameni mari. O jucărie care te face să crezi că poţi să cutreieri sute de kilometri de asfalt turnat în zigzag, fără să oboseşti sau să te plictiseşti.

Mini Cooper e o maşină cu care oricine se poate simţi bine, fiindcă nu e atât de brutal ca un Cooper S sau un John Cooper Works, dar nici atât de moale şi simplu ca un One (varianta de bază).

În ceea ce priveşte consumul de carburant, computerul de bord a oscilat între 8-9 l/100 km prin oraş şi între 6-7 l/100 km pe autostradă, la 130 km/h. Pentru puterea pe care o oferă, sunt nişte valori de consum bune.

Concluziile şi datele tehnice ale modelului testat, în pagina următoare.

Pagini: 1 2