TEST în România cu noul Hyundai i20

Noua generaţie Hyundai i20 a ajuns în România şi pare pregătit pentru segmentul aglomerat al hatchbackurilor subcompacte, unde Volkswagen Polo, Ford Fiesta şi Opel Corsa formează un fel de grup de prieteni care nu acceptă oameni noi lângă ei, dar care se vorbesc pe la spate de fiecare dată când au ocazia.

Am condus în ţara noastră cea mai nouă generaţie i20 ca să văd dacă are şanse să spargă rândurile triadei care domină de ceva vreme peisajul subcompact european.

Şi aş vrea să încep cu designul exterior, care e foarte plăcut pentru o maşină care are rădăcini în Asia, dar care – atenţie – a fost desenată în Germania, la Rüsselsheim, în oraşul de bază al rivalului Opel. Iar asta se vede, fiindcă arată cât se poate de europeană.

Interior

Faţă de generaţia precedentă, noul i20 reprezintă un pas imens pentru Hyundai în ceea ce priveşte habitaclul. Dacă înainte intrai într-o mare de plastice negre şi plictisitoare, acum ai parte de o cabină mai primitoare, chiar dacă tot plină de plastice.

Materialul folosit pentru planşa de bord e moale la atingere, în vreme ce uşile, consola centrală şi celelalte mărunţişuri sunt acoperite şi făcute dintr-un material mai tare. Totodată, feţele portierelor nu au nici măcar o bucăţică de material textil (cel puţin aşa era la modelul de test), ceea ce dă impresia de ieftin. Dar, chiar şi aşa, am simţit că totul e pus laolaltă foarte bine, calitatea asamblării fiind peste media segmentului. 

Potrivit oficialilor companiei coreene, noul i20 are cel mai spaţios interior din segment. Şi ar trebui să îi cred pe cuvânt, fiindcă e destul de greu să vezi diferenţe de ordinul milimetrilor într-un segment unde inginerii şi designerii nu prea au loc de manevră.

În faţă, scaunele sunt comode şi oferă o susţinere laterală destul de bună, iar în spate este loc chiar şi pentru trei adulţi, atâta vreme cât nu sunt extrem de înalţi, fiindcă spaţiul pentru genunchi şi cap nu e grozav pentru ei. Pentru persoane de înălţime medie, însă, totul ar trebui să fie în regulă.

Instrumentarul de bord e cât se poate de clasic, cu două cadrane mari (vitezometrul şi turometrul) despărţite de un ecran LCD monocrom cu contrast suficient de puternic pentru a nu-ţi face probleme în condiţii de soare puternic. În schimb, nu am înţeles de ce – în cazul modelului de test – nu era afişată viteza setată pe cruise control, deşi era loc şi pentru această informaţie.

La capitolul spaţii de depozitare, noul Hyundai i20 stă bine, cu locuri generoase în uşi (unde încap şi PET-uri mari), pe consola centrală şi pe canalul median.

Portbagajul are o capacitate de 301 litri, mai mult decât Fiesta (295 litri), Polo (280 litri) şi Corsa (285 litri)

Una peste alta, interiorul noului i20 mi-a lăsat o impresie puternică de familiaritate. Am simţit că totul e acolo unde ar trebui şi m-am simţit bine, ceea ce a fost o surpriză pentru mine.

Siguranţă şi infotainment

Noul Hyundai i20 nu a fost testat încă de Euro NCAP, dar generaţia precedentă, testată în 2009, a primit cinci stele. Totodată, începând cu cel mai ieftin nivel de echipare primeşti şase airbaguri, ABS cu distribuţie electronică a forţei de frânare, ESP şi prinderi ISOFIX pe bancheta din spate.

Sistemele multimedia disponibile sunt puţine şi simple. La nivelul de bază primeşti două prize de 12 V în faţă şi radio + MP3 player cu mufe USB şi AUX. Dacă urci la nivelul următor, primeşti conectivitate Bluetooth, cruise control cu limitator de viteză şi comenzi pe volan pentru toate acestea.

Nu există un sistem de navigaţie, nici măcar pe lista de echipamente opţionale, dar există un suport pentru smartphone-uri care se montează pe bord.

Sistemul audio funcţionează foarte bine, comenzile fiind poziţionate intuitiv, iar calitatea sunetului este mai mult decât decentă. Conectarea telefonului prin Bluetooth a durat foarte puţin şi există o funcţie de apelare cu ajutorul vocii, dar tot ce am reuşit să fac a fost să schimb postul de radio, aşa că am renunţat şi am mers pe metoda veche de selectare a contactului direct din telefon.

Performanţe şi ţinută de drum

Noul Hyundai i20 e disponibil în România cu o selecţie de două motoare – unul pe benzină de 1,25 litri cu 84 CP şi un diesel de 1,1 litri cu 75 CP. Eu am condus un model echipat cu propulsorul pe benzină care dezvoltă 84 CP şi 121 Nm, cuplat la o cutie de viteze manuală cu cinci trepte.

Trebuie menţionat că acest motor nu are un turbocompresor, aşa că uneori pare leneş, acul turometrului urcând destul de greu. O altă dovadă că acceleraţia nu e punctul forte al acestui model stă în fişa tehnică, unde valoarea pentru sprintul 0-100 km/h este de 13,1 secunde – mai rapid decât Ford Fiesta cu motor de 1,0 litri cu 80 CP, dar mai încet decât un Polo cu motor de 1,2 litri cu 90 CP sau decât o Corsa cu propulsor de 1,0 litri cu 90 CP.

E adevărat că nu a spus nimeni niciodată că noul Hyundai i20 o să spargă recorduri de viteză, iar prin oraş se descurcă admirabil în trafic de toate felurile, însă ar fi fost mai plăcut să te poţi urni din loc mai uşor.

Cutia manuală cu cinci trepte este precisă, maneta este destul de scurtă pentru schimbări rapide, iar timoneria este foarte bună.

Suspensia îmbină destul de bine confortul cu sportivitatea, reuşind să ţină bine în frâu ruliul pe drumuri cu viraje strânse şi să absoarbă gropile şi dâmburile din drumurile patriei, deşi pe secţiunile cu neregularităţi multe şi mici s-ar putea să ţi se pare puţin cam tare.

Potrivit informaţiilor oficiale, consumul mediu pentru modelul testat este de 5,1 l/100 km, iar cel urban e de 6,6 l/100 km. Nişte valori destul de optimiste, având în vedere că în timpul testului am obţinut următoarele valori – între 8-9 l/100 km pentru Bucureşti, 8 l/100 km pe autostradă la 130 km/h şi 5 l/100 km pe drum european la 100 km/h.

Concluziile şi datele tehnice, în pagina următoare.

Pagini: 1 2