TEST în România cu Honda CR-V facelift 1.6 i-DTEC (2015). Puncte tari şi puncte slabe

La sfârşitul lui 2013, am pus Honda CR-V pe lista celor mai faine maşini pe care le-am condus în acel an, şi pe bună dreptate – e foarte confortabilă şi foarte încăpătoare, însă era, în 2013, în urma rivalilor în privinţa motorului şi a transmisiei.

Faceliftul aplicat la începutul lui 2015 a şters cu buretele relicvele trecutului, înlocuind vechiul propulsor diesel de 2,2 litri cu o unitate de 1,6 litri cu 160 CP şi vechea transmisie automată cu cinci trepte cu o cutie modernă cu nouă trepte, oferită de ZF.

Eu am condus în România un CR-V cu motorul de 160 CP, cutia cu nouă trepte şi sistemul de tracţiune integrală. După 600 km parcurşi pe toate tipurile de drumuri, îţi spun ce mi-a plăcut şi ce nu mi-a plăcut la SUV-ul japonez.

Puncte tari

Interiorul. Aici, lucrurile au rămas aproape neschimbate după facelift, singurele modificări fiind înlocuirea vechiului (şi oribilului) sistem de infotainment cu o unitate care are la bază sistemul de operare Android, precum şi schimbarea câtorva ornamente pe ici-colo, dar nu o să-ţi dai seama decât dacă ai un CR-V fără facelift lângă tine.

În rest, lucrurile rămân la fel ca înainte, iar asta e bine, fiindcă interiorul CR-V-ului este imens şi foarte confortabil. E loc pentru cinci persoană fără nici o problemă, iar sistemul foarte simplu de rabatare a banchetei o să îţi facă viaţa uşoară atunci când ai un copil în braţe şi poţi să foloseşti doar o mână.

Singura mea problemă este că unele materiale sunt cam tari pentru preţul cerut.

Sistemul multimedia cu Android. Faţă de vechiul sistem folosit în CR-V, noua unitate cu Android este o binecuvântare, deşi versiunea sistemului de operare ar putea fi considerată antică (4.0.4, când unele telefoane au deja 5.1). Grafica e ok, iar viteza cu care se mişcă prin meniuri e mai mult decât acceptabilă. În plus, în teorie, poţi să instalezi aplicaţii de pe un stick USB, dar eu am încercat cu Waze şi Google Maps şi n-am reuşit. Poate merge cu altele, dar cu astea n-a mers.

Motorul şi transmisia. Pentru o maşină care cântăreşte în jur de 1,7 tone, cei 160 CP şi 350 Nm oferiţi de propulsorul de 1,6 litri sunt mai mult decât suficienţi, contrar prejudecăţii că un motor atât de mic ar pune cu greu în mişcare o maşină atât de mare.

Accelerările se fac natural, iar cuplul e întotdeauna la îndemână, mai ales în partea de jos a turometrului, aşa că nu o să simţi niciodată că propulsorul e subturat.

Cutia de viteze cu nouă trepte îşi face şi ea treaba foarte bine, cu schimbări rapide şi line, însă am rămas cu impresia că japonezii s-au cam grăbit să pună în vânzare CR-V-ul cu această transmisie. Mai exact, la 20-30 km/h, există momente când maşina are nevoie de 2-3 secunde de gândire până să se pună în mişcare dacă apeşi pedala de acceleraţie până la podea (kickdown). Apoi, pe autostradă, la 130 km/h, am observat că electronica alege treapta a opta de viteză şi trece într-a noua doar la decelerare sau în pantă. Tot pe autostradă, cu regulatorul setat pe 130 km/h, viteza scade până la vreo 120 km/h la urcarea unei pante, după care cutia retrogradează cu două trepte şi viteza creşte până la nivelul setat.

Sunt lucruri care pot deveni enervante, dar sunt sigur că vor fi rezolvate de-a lungul timpului cu câteva actualizări de software.

Confortul. După facelift, SUV-ul japonez s-a ales cu elemente de suspensie modificate, cu scopul de a face maşina să se conducă mai bine. Rezultatul? Pe neregularităţi mici, suspensia e un pic mai rigidă, însă în rest rămâne o bărcuţă pe roţi, cu ruliu destul de pronunţat şi direcţie moale. Dar nu a spus nimeni că e un devorator de viraje sau un monstru în off-road.

Acesta e farmecul CR-V-ului. N-ai nici o grijă atunci când pleci la drum lung, siguranţa e de cinci stele (Euro NCAP a spus-o, nu eu), iar confortul oferit e de-a dreptul relaxant.

Puncte slabe

Consumul. În fişa tehnică e scris un consum mediu de 5,3 l/100 km, însă în realitate e mai mare. La sfârşitul testului, computerul de bord a afişat o distanţă totală parcursă de 600 km şi un consum mediu de 7,8 l/100 km, cu condus normal prin oraş, pe autostradă, pe drumuri naţionale şi pe drumuri neasfaltate.

În oraş, consumul a fost de aproximativ 11 l/100 km. La viteza de 100 km/h, consumul instantaneu era cuprins între 5-6 l/100 km, iar la 130 km/h era de 6-8 l/100 km.

E foarte adevărat că maşina era încă în rodaj, dar chiar şi aşa mi se pare că diferenţa dintre teorie şi realitate e mare.

Poziţia la volan. Honda CR-V are un volan reglabil pe înălţime şi adâncime, dar reglajul pe adâncime nu e foarte generos, aşa că nu am reuşit să îmi găsesc poziţia perfectă la volan. Dacă îmi apropiam scaunul de volan, atingeam bordul cu genunchiul. Dacă mutam scaunul mai în spate, eram prea departe de volan.

Concluziile şi datele tehnice, în pagina următoare.

Pagini: 1 2