Am menţionat mai devreme că sub capotă avem un motor boxer aspirat, de origine Subaru (de unde şi porecla de ”Toyobaru” pe care GT86 a primit-o încă din faza de concept).
Motorul are 2,0 litri şi 200 CP, ceea ce înseamnă 100 CP/litru. Însă trebuie reţinut că puterea maximă se obţine la 7.000 rpm, iar cuplul motor maxim doar ceva mai jos, între 6.400 şi 6.600 rpm, valoarea de 205 Nm nefiind extraordinară.
Suficient de rapid ca maşina să dispară de aici cât timp închizi tu ochii
Toate aceste valori se traduc într-un răspuns cuminte al maşinii, în ton cu aspectul exterior clasic sau cu interior relativ spartan. Dar senzaţia asta e valabilă doar pentru cei care schimbă treptele până în 4.000 rpm, caz în care GT86 demonstrează că e foarte docilă şi chiar se pretează unui condus zilnic, oricât de aglomerat ar fi traficul.
Docilă… până la proba contrarie!
Însă nu condusul normal ne interesează, aşa că eu recomand oricui să-şi continue ”aventura” peste 4.000 rpm. Pentru că undeva pe la 5.000 rpm simţi că în pântecele lui GT86 se trezeşte o bestie, iar pe la 6.000 rpm maşina îţi dă senzaţia că va da naştere unui… alien! (mai ştiţi secvenţa celebră din filmul cu acelaşi nume?!).
Turează, turează, tureazăăă!
Practic, GT86 este o maşină care te îndeamnă să creşti tempo-ul, iar sonoritatea se schimbă mult peste 4.000 rpm, aşa cum trebuie într-o maşină sportivă. Direcţia este foarte precisă, schimbătorul cere fermitate, iar răspunsul motorului este entuziasmant la turaţii mari.
Hai să dăm o tură şi pe-afară…
Dar nu numai atât: GT86, deşi are tracţiune pe spate, se dovedeşte surprinzător de stabilă în curbe. Nu voi risca să spun că stă ca pe şine, dar siguranţa în viraje este la cote ridicate, maşina fiind foarte bine echilibrată. Un aport însemnat îl are, bineînţeles, centrul de greutate scăzut, graţie motorului boxer.
Chiar dacă pe autostradă cei 200 CP nu par suficienţi pentru fanii vitezei în linie dreaptă, puterea motorului este arhisuficientă pe traseele virajate sau pe şosele naţionale, retrogradarea ajutând la depăşirile rapide fără probleme.
Ia să tragem un pic de acest fund glorios…
Şi mai impresionant este cât de bine stă GT86 pe şosea când e decuplată toată electronica. Într-o primă fază, se poate elimina controlul stabilităţii, rămânând ”de veghe” doar controlul tracţiunii – în această situaţie, la intrarea mai tare într-un viraj simţi imediat că spatele fuge, dar electronica intervine la momentul oportun, senzaţia fiind că tu eşti marele maestru al redresării…
După care, ţinând mai mult timp apăsat butonul de control al tracţiunii, rămâi doar tu şi maşina, fără îngeri electronici. Moment în care poate începe balul drifturilor. La care maşina se pricepe de minune, însă ţine doar de cel de la volan să le realizeze ca la carte.
Încercăm un pic şi de-a latul… Un pic.
Atenţie, faptul că Toyota GT86 este un specialist al drifturilor nu înseamnă că începătorii sau neexperimentaţii pot să ”se dea de-a latul” după pofta inimii. Buna echilibrare îi conferă un ”grip” de zile mari, deci maşina trebuie forţată să-i fugă spatele pentru a intra în drift. Pe de altă parte, este foarte uşor să depăşeşti limita şi vei rămâne doar la stadiul de piruete.
Mean loving machine
Devine clar că Toyota GT86 e un specialist al drifturilor câtă vreme în spatele volanului este un specialist, altfel maşina le poate produce frustrări multora, mai ales celor care ”se driftuiesc pe calculator”.
Mie GT86 mi-a lăsat impresia că e o maşină serioasă pentru oameni serioşi, care e capabilă să ofere senzaţii surprinzător de plăcute în condus sportiv, iar cei care se pricep cu adevărat la drifting nu se vor mai sătura de acest coupe.
Hai, că-i superbă, ce să mai…
Cumva, inginerii japonezi de la Toyota şi Subaru au reuşit să creeze un adevărat tribut celor trecuţi de prima tinereţe, care au rămas nostalgici după maşinile cu caracter din prima tinereţe. GT86 e o maşină matură şi o sportivă incredibil de competentă ca şi comportament general.
Mai rămân de tras nişte concluzii prin prisma preţului – pe ultima pagină.