Numele A-Class a apărut pentru prima oară în nomenclatorul Mercedes-Benz în 1997, uimind publicul prin stilul neaşteptat de monovolum de oraş modern, spaţios, şic şi high-tech. Mişcare prin care Mercedes-Benz dorea să-şi diversifice gama cu un model mai ieftin, care să-i asigure vânzări mai mari.
Din păcate, contribuţia testului elanului a fost nefastă pentru notorietatea lui A-Class, care, în ciuda multiplelor avantaje, şi-a câştigat reputaţia de maşină nesigură. Iar testul elanului a devenit o referinţă în testarea capacităţilor maşinilor de a evita obstacolele.
Echiparea standard a lui A-Class cu sistemul ESP a rezolvat parţial situaţia, micul model confruntându-se şi cu unele critici relativ la calitatea plasticelor sub aşteptările clienţilor de Mercedes-Benz. Colac peste pupăză, la începutul anilor 2000 apărea Audi A2, care a acaparat o bună parte din interesul publicului, în primul rând datorită caroseriei din aluminiu.
A-Class şi-a continuat cariera mai discret, până când în 2004 a fost lansată a doua generaţie, care, deşi miza tot pe un stil de monovolum compact şi ideea de ”sandwich” a podelei, pentru o plasare optimă a grupului motopropulsor, plusa la capitolul estetică şi habitaclu.
În paralel, însă, rivalii Audi şi BMW dovedeau un mai bun succes cu modele compacte realizate în stil mai convenţional (A3, respectiv Seria 1), aşa încât a treia generaţie A-Class, prefigurată de apetisantul concept de la Shanghai 2011, a devenit o maşină compactă normală.
Aşadar, noul A-Class a schimbat foaia faţă de predecesorii săi, iar handicapul faţă de rivalii direcţi germani este redus semnificativ în primul rând prin atenţia acordată designului maşinii. Dacă A3 primeşte observaţii că ar arăta cam plictisitor, iar Seria 1 este blamat pentru lipsa de inspiraţie a designerilor, A-Class are darul de a satisface pe toată lumea.
Şi în primul rând pe amatorii de maşini life-style, pentru că un client de maşină premium compactă, în general mai tânăr, vrea de la maşina sa un look tineresc, high-tech, sportiv şi care să-l aibă pe ”vino-ncoa”.
Iar noul A-Class se achită cu brio de această sarcină, chiar şi în cazul de faţă, caroseria albă nefiind cea mai fericită soluţie pentru o astfel de maşină. Din fericire, jantele sportive negre, de 18 inci, plafonul din sticlă neagră şi pachetul AMG Styling evidenţiază suficient de mult că A-Class are nerv.
Aş mai putea adăuga că partea din spate a lui A-Class mi se pare mai impresionantă, reuşind să combine eleganţa şi sportivitatea într-un mod foarte plăcut, în timp ce partea frontală îi conferă maşinii o puternică şi reuşită identitate vizuală.
Aşadar, exteriorul lui A-Class e foarte reuşit. Dar interiorul e în aceeaşi notă? Aflăm pe URMĂTOAREA PAGINĂ