Test-drive cu Seat Toledo 1.2 TSI. Geamănul univitelin al lui Rapid

Modelul din testul nostru era echipat cu micul turbo TSI de 1,2 litri şi 105 CP, adică o putere suficientă pentru o maşină decentă de familie. Cuplul maxim nu pare tentant pe hârtie, având doar 175 Nm, dar plaja de turaţie foarte largă (între 1.550 şi 4.100 rpm) schimbă percepţia.

Acceleraţiile micului TSI nu sunt prea puternice, dar e binevenită liniaritatea răspunsului motorului, chiar mai bună decât a unuia aspirat de 1,6 litri. Avantajul micului turbo se reflectă în reprize, în general la cele la viteze mai mici, specifice traficului urban, când schimbările treptelor de viteză pot fi mai rare.

La manevrele de depăşire la viteze mai mari, însă, e necesară retrogradarea, uneori chiar şi cu două trepte. Din fericire, timoneria corectă face mai mult decât acceptabilă experienţa de condus la drum lung pe traseele virajate. Aşa încât o familie plecată în concediu, de exemplu, nu va trebui să fie stresată că tăticul de la volan va fi prea stresat sau obosit.

Interesant, micul TSI reuşeşte chiar să te gratuleze cu un sonor drăguţ la accelerarea mai puternică, în rest rămânând la locul lui, fără a fi intruziv, ci doar prezent discret. Doar caroseria devine cam gălăgioasă pe autostradă, fiind un bun indiciu că nu trebuie să depăşeşte limitele legale.

Suspensia şi direcţia lui Seat Toledo sunt lăudabile, deoarece se dovedesc foarte agreabile. În special suspensia reuşeşte să fie mult mai confortabilă decât ce te-ai aştepta de la o maşină cu tenhică germană, singurul minus mic fiind zgomotele de lucru pe denivelările autohtone.

În paralel, deşi vorbim de o familistă de 4,5 metri lungime, Toledo se simte suficient de agil în viraje sau la ocolirea obstacolelor, supleţea suspensiei nefiind aşa de mare pentru a afecta stabilitatea. În plus, deşi maşina poate părea relativ masivă, masa proprie de circa 1,2 tone e un atu al comportamentului foarte bun.

Direcţia lui Toledo este uşoară, deşi volanul bine conturat te face să crezi că vei da de o fermitate mai sportivă. Însă, chiar dacă e uşor de manevrat, volanul are şi un feedback suficient de bun, iar precizia e lipsită de reproşuri, chiar când se exagerează cu acceleraţia în curbe, iar caracterul subvirator intervine progresiv.

Frânele suferă de un fading normal, un aport în acest sens avându-l şi echiparea maşinii de test cu discuri pe spate (versiunile de bază au tamburi). La vitezele mari, când se frânează brusc, e uneori necesară corecţia volanului, dar, per ansamblu, oprirea maşinii nu pune probleme, realizându-se în siguranţă.

Per ansamblu, cine se aşteaptă de la Seat Toledo să fie mai dinamic decât geamănul Rapid se înşeală. Dar şi cine se aşteaptă ca maşina să nu se ridice la pretenţiile unui familist se înşeală. Pentru că Toledo dă dovadă pur şi simplu de un comportament dinamic decent, punând accentul pe confort şi siguranţă.

Cum stă Seat Toledo ca preţuri şi dotări, vedem pe ULTIMA PAGINĂ

Pagini: 1 2 3 4