Test detaliat: Toyota Corolla 1.4 D-4D. Ciocnire clasic-modern

Modelul de test Toyota Corolla pe care l-am avut la dispoziţie era dotat cu motorul diesel de 1,4 litri şi 90 CP. Ceea ce m-a cam făcut să mă gândesc la submotorizare, dat fiind că vorbim de o berlină de 4,62 metri lungime şi cu o masă proprie de circa 1,3 tone.

Dar să nu exagerăm, deoarece ”submotorizare” e un cuvânt prea dur pentru Corolla diesel. Maşina se mişcă pur şi simplu normal, putând fi considerată molcomă doar la turaţiile foarte mici, unde nu răspunde aşa prompt la apăsarea acceleraţiei. Chestie valabilă şi pentru alte compacte diesel cu motoare de circa 100 CP.

Hai că nu e chiar bătrânească cu motorul ăsta, e mai degrabă ardelenească

Un plus îl reprezintă cutia cu 6 trepte, primele trei fiind suficient de scurte pentru a face maşina mai sprintenă în mediul urban, dacă ţii morţiş să te grăbeşti ca restul lumii. Dar peste 2.500 rpm motorul începe să fie cam gălăgios, deci recomand un stil mai… ardelenesc. I se potriveşte de minune noii Corolla.

La fel cum i se mai potriveşte o altă zicală: ”călătorului îi şade bine cu drumul”. Cu drumurile lungi, fie că vorbim de şosele naţionale sau de autostrăzi. Pentru că Toyota Corolla e foarte confortabilă la drum lung, câtă vreme nu ai şi pretenţii de dinamism pronunţat.

Confort,confort, confort… A, ce-a fost asta? Nimic, tot confort, confort, confort…

Suspensia suplă amortizează cu brio denivelările, nivelul de confort fiind unul bun, mai ales că zgomotele de lucru ale suspensiei sunt discrete. Însă nu la fel este cazul zgomotelor la vând, acestea fiind ceva cam mari pe autostradă, la viteze de 130-140 km/h, deşi un sedan este, teoretic, mai aerodinamic.

Motorul trage bine în zona 2.000-3.000 rpm, ba chiar îţi permite să faci şi depăşiri relativ rapide, conform aşteptărilor de la un diesel de aproape 100 CP. Atenţie, însă, la timonerie, care e plăcută şi precisă câtă vreme nu încerci manevre rapide şi prea energice.

… şi când ajungi în viraj, să nu-ţi închipui că eşti într-un GT86, ok, tataie?

Practic, pe viraje se observă cel mai bine că Toyota Corolla e destinată celor care nu se grăbesc sau, dacă se grăbesc, aplică principiul ”grăbeşte-te încet”. Suspensia suplă duce şi la un ruliu măricel, iar direcţia nu e un exemplu de precizie chirurgicală. În plus, scaunele generoase nu oferă o susţinere laterală aşa de bună.

Cu maşina mediu încărcată, realizezi limitările micului diesel în urcare, fiind necesară retrogradarea chiar şi într-a doua în orice viraj mai strâns în rampă. Dar, dacă mergi ardeleneşte, cum spuneam înainte, acest lucru nu mai e un neajuns.

Arată mai agresiv decât îi place să se comporte. Ca un părinte supărat, dar care nu te pedepseşte

Aşadar, Corolla diesel nu-i va entuziasma pe cei tineri şi neliniştiţi, dar le va asigura un voiaj calm celor trecuţi de o vârstă şi care preferă să fie precauţi decât grăbiţi. Maşina e plăcută şi confortabilă la drumuri lungi, unde motorul începe să răsufle mai greu doar la depăşirea limitelor legale.

Practic, japonezii nu au vrut să facă din Corolla un etalon la capitolul dinamică şi manevrabilitate, ci doar să îi confere caracteristici mai mult decât mulţumitoare, în principal pentru publicul conservator şi care nu caută senzaţii tari. Un public, de ce să nu recunoaştem, mai numeros decât cel tânăr care îşi permite sportivitatea…

Să vedem, însă, şi câţi bani necesită Corolla 1.4 D-4D – PE PAGINA URMĂTOARE

Pagini: 1 2 3 4