Test detaliat Dacia Lodgy 1.5 dCi 110 CP: portavion de familie

Lodgy nu va câştiga niciun fel de concurs de frumuseţe, nicăieri, niciodată. Mai mult, şi în privinţa nivelului de siguranţă se află la coada oricărui clasament făcut cu maşinile de familie, indiferent că sunt MPV-uri sau nu – doar trei stele la EuroNCAP în 2012… un rezultat neplăcut. În plus, la aceşti bani ai deja acces la maşini noi occidentale care pot fi folosite liniştit pentru familie. Aşadar, rezistă Lodgy la o examinare amănunţită?

Să începem cu designul exterior. E urât. Dar şi celelalte MPV-uri sunt nişte miss, ce să zic. Să trecem mai departe.

Are frumuseţea unui frigider metisat cu o combină. Ca şi restul de 80% dintre MPV-uri!

Continuăm cu interiorul. Aici, Lodgy oferă mai multe lucruri decât ai fi sperat vreodată de la Dacia: pe Laureate ai aer condiţionat, computer de bord, geamuri electrice faţă şi spate, oglinzi reglabile electric şi încălzite, airbaguri frontale şi laterale faţă, ABS, elemente cromate şi aşa mai departe. Despre cât costă să aduci maşina la un nivel similar unei maşini de familie occidentale, vom vorbi la buget. Deocamdată, să le luăm pe rând:

Spaţiul interior este uriaş. Este mai mare decât ţi-ai putea imagina. Ar încăpea o întreagă echipă feminină de handbal şi încă ar rămâne loc. Chiar şi în versiunea cu cinci locuri. De ţinut minte că dacă alegeţi versiunea cu şapte locuri, în spate încap doi adulţi înalţi de 1.80 de metri. Fără probleme!!

Compact la exterior, mare cât galaxia la interior. Remarcaţi plasticul deschis la culoare!

Materialele au o evoluţie mică în bine, plasticele rămân tari şi sună a gol, dar prin modificarea texturii şi prin inserţia unui plastic deschis la culoare în bord, întreaga atmosferă se schimbă. Avem acum lumină, cromul e crom, indicatoarele arată bine, tapiţeria rămâne dură dar nu deranjează, iar designul general e plăcut vederii. În plus, majoritatea comenzilor se află acum unde trebuie iar parbrizul e la un metru depărtare de şofer…

Se stă foarte confortabil în scaunul şoferului. Nu mai avem problema de la fosta generaţie de Logan, cu scaunul care se legăna înainte-înapoi. Susţinerea laterală este mai bună, deşi încă mai poate fi îmbunătăţită. Şi confortul auditiv e OK, deşi la turaţii puţin mai mari motorul se aude binişor în habitaclu, fără a deranja însă. Apropo, sistemul audio e pasabil, dar cântă OK.

Consola centrală e plăcută la atingere. Neapărat daţi banii pe navigaţia cu ecran color tactil!

În traficul din Bucureşti am avut de trecut peste zeci de şine, gropi, denivelări şi chiar zone lipsite de asfalt. Principalul atu al lui Lodgy este că rămâne extrem de confortabilă indiferent ce-i arunci sub roţi. Pur şi simplu nu transmite niciun fel de sinusoidă longitudinală sau laterală atunci când abordezi gropanele autohtone – maşina parcă pluteşte pe deasupra lor (treabă întâlnită la maşini mult mai scumpe, făcute tot de francezi). Normal, asta se va vedea în final la factura pentru bucşăraie, însă până una-alta, adaptarea lui Lodgy pentru drumurile grele este perfectă.

Dotările opţionale sunt foarte accesibile şi merită banii: ecranul color tactil cu navigaţie are una dintre ele mai reuşite interfeţe testate în ultimul an, iar limitatorul de viteză, senzorii de parcare şi volanul îmbrăcat în piele sunt elemente de modernitate normale pentru o astfel de maşină. Un cuvânt despre limitator – în curând va exista şi pilot automat pe Lodgy, e mare păcat că nu s-a considerat de cuviinţă să existe încă de la început!

Toată bancheta se poate şi răsturna spre scaunele din faţă, rezultând un spaţiu uriaş de încărcare.

Spaţiile de stocare sunt, la rândul lor, nu doar uriaşe, ci şi bine gândite. Portbagajul, în această versiune de cinci locuri, are 827 de litri. Da, aţi citit bine. În plus, bancheta din spate se rabatează fracţionat, dar poate fi şi dată peste cap, pentru a elibera un spaţiu în care încape un metru cub de LCD-uri. Sau aceeaşi echipă de handbal. Sau un pat pentru două persoane. Sau orice îţi trece prin cap!

Aşadar, ce primeşti la interior de banii unei maşini de clasă mică? Spaţiu, spaţiu şi iar spaţiu – demn de clasele superioare, dar şi confort cât cuprinde. Precum şi dotări moderne, şi ele la preţuri accesibile. Deşi schimbările faţă de ce ştiam la MCV sunt o evoluţie, nu o revoluţie, pasul făcut înainte este unul mare, care aduce Dacia în modernitate, orice ar zice cei care n-au testat maşina.

Să vorbim şi despre ţinuta de drum… în pagina următoare.